Bucureştenii câştigă puţin şi cheltuiesc mult

Să începem însă cu topul câştigătorilor. Cele mai mari salarii sunt plătite angajaţilor din Copenhaga, Oslo şi Zürich. Oraşele în care puterea de cumpărare rămâne la cel mai înalt nivel sunt, în ordine, Zürich, Geneva şi Dublin, urmate la mica distanţă de Los Angeles, Luxemburg, Chicago şi New York.

Cât trebuie să muncească însă angajaţii pentru a-şi putea permite, de exemplu, un Big Mac? Nici mai mult nici mai puţin de 11 minute, dacă lucrează în Los Angeles, 12 minute în Miami şi 14 minute în Sydney. Dar pentru un kilogram de pâine? Numai 5 minute la Londra, 7 la Dublin şi 9 minute în Capitala Ciprului, Nicosia.

La ce nivel se situează cheltuielile anuale pentru bunuri şi servicii de strictă necesitate? Pentru un trai decent, locuitorii din Oslo plătesc peste 2500 de euro, cei din Zürich cu puţin mai mult de 2200 de euro, iar new yorkezi reuşesc să îşi asigure acelaşi bunuri şi să apeleze la aceleaşi servicii pentru numai 2000 de euro pe an.

Unde sunt cele mai scumpe alimente? Pentru coşul zilnic, la Tokio, locuitorii scot din buzunar, lună de lună, 600 de euro.La nivelul întregii lumi, coşul zilnic lunar valorează peste 430 de euro.

Unde sunt cele mai scumpe chirii? Pentru un apartament de 4 camere mobilat, într-o zonă bună din Londra, chiria lunară poate depăşi 8200 de euro, în Hongkong acelaşi tip de locuinţă valorând 6200 de euro lunar, iar în Santiago de Chile circa 4580 de euro.

Este transportul în comun o variantă la îndemâna tuturor? Nu, dacă vă aflaţi în vizită la Stockholm, unde un bilet simplu costă nici mai mult nici mai puţin de 3,7 euro, sau la Frankfurt unde un drum cu autobuzul, tramvaiul sau metroul ajunge la aproape 3 euro.

Care sunt oraşele în care, dacă vreţi să evitaţi falimentul, trebuie să ocoliţi cazarea la hoteluri centrale şi restaurantele din zonele bune? Tokio este primul răspuns: o noapte într-un hotel de trei stele costă în medie 230 de euro, iar pentru o variantă ceva mai bună, la un hotel de patru stele, preţul depăşeşte uşor 430 de euro. Scumpe sunt camerele şi în New York, la un hotel de 4 stele o noapte fiind cotată la circa 370 de euro dar şi în cetatea eternă, la Roma, unde pentru o cameră cu vedere spre Piaţa Spaniei, într-o comfortabilă pensiune de patru stele, preţul variază în jurul sumei de 360 de euro.

Interesant este de ştiut în care din capitelele şi marile oraşe analizate de elveţienii de la UBS este profitabil să ai un loc de muncă. Altfel spus, unde sunt cele mai convenabile diferenţe între salariul brut şi cel net. O variantă ar fi Zürich, unde dacă negociezi aproape 22 de euro pentru o oră de lucru, primeşti 16,20 net. Cel mai profitabil pare a fi însă un serviciu în Dubai, unde, deşi per total, salariile sunt mult mai mici, dintr-un venit de 7,70 pe oră, taxele şi impozitele reprezintă doar 20 de cenţi, adică în mână îţi rămân 7,50.

Dacă preferaţi mai multe zile de concediu garantate legal, atunci este recomandbil să vă găsiţi un loc de muncă în Sao Paolo, unde concediul anual mediu numără 30 de zile, sau în Berlin, unde cu 29 de zile libere, aveţi destul timp să vă bucuraţi şi de alte plăceri decât munca de zi cu zi.

Care este însă situaţia din Bucureşti? Destul de îngrijorătoare, consideră specialiştii concernului elveţian UBS. Ca nivel al preţurilor, capitala României se află pe locul 58 din 71, într-un clasamanet bazat pe un indice de consum, ce cuprinde 122 de bunuri şi servicii necesare unui trai decent.

Cât câştigă în medie salariaţii din Bucureşti? Într-un clasament bazat pe indexului alcătuit din analizarea a 14 din cele mai răspândite meserii din lume, Bucureştiul se situează pe unul din ultimele locuri, ceva mai jos situate, fiind, cu excepţia Capitalei Bulgariei, doar oraşe din Asia şi America de Sud.

Cât trebuie să lucreze un bucureştean pentru a-şi permite un Big Mac? Exact 69 de minute, dacă are norocul de a câştiga un salariu mediu. Pentru un kg de pâine, salariaţii din Capitala au nevoie de 31 de minute lucrate şi pentru un kg de orez de circa 25 de minute.

Cum arată însă bugetul alocat anual de familiile din Bucureşti pentru bunuri şi servicii de strictă necesitate? Peste 1000 de euro pe an, plătesc salariaţii dacă vor să aibă un trai cât de cât decent, incluzând aici şi achiziţionarea aparatelor electrocasnice, ncesare întro gospodărie din secolul 21.

Cât de scumpe sunt alimentele în Bucureşti? O familie plăteşte nici mai mult nici mai puţin de 240 de euro pe lună pentru a-şi asigura hrana zilnică, fără excese alimentare.

Scumpe sunt în Bucureşti şi chiriile: pentru un apartament de 4 camere mobilat, într-o zonă bună, preţul ajunge uşor la 2210 euro pe lună. Nici hotelurile nu sunt mai ieftine în Capitala României: o cameră cotată cu 3 stele costă 200 de euro pe noapte, în studiul comparativ acest indice fiind situat pe poziţia a doua, după camerel de hotel de aceeaşi categorie din metropola niponăTokio.

În sfârşit, cât câştigă bucureştenii şi cât plătesc pentru asigurările sociale? Din nou o poziţie fruntaşă la capitolul „taxe şi impozite”. La un venit mediu pe oră de 2,50 euro, românii rămân cu numai 1,70 euro net. Iar salariile sunt şi ele la limita de jos a clasamentului. Venitul mediu anual net al unui inginer din Bucureşti este de 7800 de euro, de patru ori mai mic decât un inginer angajat la Berlin, susţin autorii studiului, în vreme ce un muncitor trebuie să se descurce cu exact 2000 de euro pe an. Ceva mai bine plătiţi sunt managerii, care reuşesc să aibă la sfârşitul anului, pe ştatele de plată aproape 20.000 de euro, destul de mult, dar de trei ori mai puţin decât colegii lor din Zürich, de exemplu.

Ce se impune în acest context? O schimbare profesională sau una geografică. Concluziile vă aparţin.

Noi adăugăm doar că studiul a fost efectuat în perioada februarie-aprilie 2006 şi că analiştii elveţieni au prelucrat peste 30.000 de date.