1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Brexit ca reacție față de avansurile liberalismului

Cine sunt actorii răspunzători pentru Brexit? Socialiștii antiglobaliști sau conservatorii? Iată o întrebare cu sens, la care s-au dat mai multe răspunsuri.

Explicația votului care a făcut cea mai mare carieră pare a fi aceea a resentimentului economic. Britanicii săraci cu studii mai puține, din zonele dezindustrializate, mai degrabă vârstnici decât tineri, ar fi votat pentru ieșirea din UE, din pură gelozie socială. Desigur, unii nu au ezitat să vorbească despre rasism și autohtonism, ca atitudini colective regresive, dar chiar și acestea au fost, în cele din urmă, reduse la resorturi economice, ca forme de protecție împotriva unei imigrații masive. Esența explicației, vehiculată cu predilecție în publicațiile liberale, a fost aceasta: tinerii bine instruiți și cu resurse superioare au fost trași înapoi de bătrânii săraci din clasele populare. O dramatică ruptură socială și mai ales una între generații, s-a spus.

Au fost însă și tentative explicative care au pus în lumină aspecte cu totul diferite. De exemplu, Eric Kaufmann, profesor de științe politice la Birkbeck College, University of London, a susținut că nu atât nivelul de educație și nivelul veniturilor au fost decisive, ci concepția mai generală despre societate și opțiunile valorice. Astfel, investigând atitudinea față de pedeapsa cu moartea, ca indicator pentru concepțiile autoritariste în sens mai larg, cercetătorul a găsit corelații foarte puternice: ”Probabilitatea de a vota pentru Brexit se află la 20% în rândul celor care se opun pedepsei cu moartea, pentru a crește la 70% în rândurile acelora care se pronunță în favoarea ei”, a scris Kaufman, pe site-ul organizației Fabian Society, explicând că ”bogații care sunt favorabili pedepsei cu moartea au votat pentru Brexit, în timp ce săracii care se opun pedepsei cu moartea vor să rămână în UE” (http://www.fabians.org.uk/brexit-voters-not-the-left-behind/).

Un pattern asemănător se regăsește la cei care au fost chestionați cu privire la infracțiunile sexuale: cei care se pronunță pentru pedepse exemplare manifestă și o certă preferință pentru părăsirea UE, în timp ce indulgenții relativiști doresc rămânerea în UE. În concluzie, susține Eric Kaufmann, valorile și personalitatea omului au fost hotărâtoare, și nu circumstanțele materiale. Cei care manifestă o imagine conservatoare despre societate sunt mai favorabili ieșirii din UE decât cei care speră în schimbare și noutate.

Autorul citat consideră, în subsidiar, că atitudinile ”autoritare” ar reprezenta ceva negativ, scopul său fiind să demonstreze că nu stânga socialistă ar fi răspunzătoare pentru Brexit, ci dreapta ”populistă”. Dar, indiferent de premisele ideologice, cercetarea sa este foarte interesantă deoarece iese din linia determinismului economic care domină majoritatea explicațiilor. În opinia lui Eric Kaufmann nu asistăm la un conflict de clasă, ci la unul de valori, care transcende păturile economice.

O analiză serioasă a publicat luni pe Hotnews.ro Daniel Dăianu, chiar pe linia aceasta a determinismului economic, abordat însă nu din perspectivă liberală, ci mai curând socialistă. El susține, deși nu o spune explicit, că asistăm cu adevărat la un conflict de clasă. La originea Brexit-ului s-ar afla efectele negative cumulate ale liberalismului global din ultimile decenii, care au condus la o distribuție tot mai inegalitară a avuției. În această lumină faptul că englezii mai săraci din zonele în care producția industrială a migrat au votat pentru Brexit este un fapt pe deplin relevant. Atâta doar că, spre deosebire de liberali, Daniel Dăianu reclamă o revizuire a politicilor economice ale Uniunii, cu o atenție acordată mai ales fenomenului de polarizare economică descris de Thomas Piketty.

Iată prin urmare trei perspective diferite: una susține că de vină este stânga resentimentară, a doua că ar fi vorba mai curând de înclinațiile regresive ale conservatorilor și a treia că vina o poartă mai ales capitalismul global cu inegalitățile implicate.

Dar în ciuda diferențelor, aceste explicații și perspective se articulează destul de bine, pentru că regăsim aici triunghiul descris de Hayek. În reprezentarea sa, conservatorii ar ocupa un vârf, socialiștii trăgând înspre al doilea vârf și liberalii spre al treilea. Într-adevăr, așa cum arăta Hayek, conservatorii se pot întâlni cu socialiștii în opoziția lor față de liberali, iar în cazul nostru conjugarea celor două forțe a făcut, se pare, cu putință victoria votului împotriva Uniunii Europene. Faptul că liderul laburiștilor, Jeremy Corbyn, a purtat o campanie călduță împotriva Brexit-ului sugerează că nu era prea convins de binefacerile liberalismului european.

În final am dori doar să atragem atenția asupra unor detalii care ne-ar putea explica și mai bine de ce s-a votat împotriva Europei și de ce votul acesta ar putea reverbera și în alte părți ale continentului. Înainte de prăbușirea regimului comunist, liberalismul a fost purtat înainte nu doar de eficacitatea sa economică, ci mai ales de legitimitatea sa morală. Liberalismul combătea nu doar ideea economiei planificate, dar și tirania politică și nedreptatea pe care se întemeiase. Francis Fukuyama remarca pe buna dreptate că: ”Oamenii nu au ieșit pe srăzile din Leipzig, Praga, Timișoara, Beijing sau Moscova ca să ceară guvernului să le dea o 'economie postindustrială' sau ca magazinele să fie pline de alimente. Mânia lor fusese trezită de acte relativ neimportante de injustiție, precum arestarea unui preot sau refuzul celor de la putere de a accepta o listă de revendicări”. (”Sfârșitul istoriei și ultimul om”)

După decenii de liberalism asistăm însă la proliferarea unui discurs politic cel puțin uimitor. Toate publicațiile liberale din lume au difuzat imaginea unei decizii politice negative, datorate unor ființe despre care se sugerează că nu ar avea întreaga îndreptățire de a decide (sunt ”bătrâni, săraci și neinstruiți”) și care au răpit viitorul unor conaționali cu o legitimitate mai puternică (sunt ”tineri, instruiți și bogați”).

Cine sunt, oare, vârstnicii și tinerii despre care e vorba? Dacă am trece dincolo de statistică și am căuta oameni reali, ce am întâlni oare? Și ce sentiment concret al valorii umane am dobândi?

În orice caz, liberalismul care cultivă acest discurs abstract, valorizând omul după trăsături generice, nu mai are legitimitate morală și riscă să se discrediteze tot mai mult în lume și în Europa.