1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

"Bombardament" solar

Ca şi cum crizele provocate de oameni nu ar fi suficiente, soarele îşi face de lucru şi dă bătăi de cap suplimentare pământenilor: un nou val de erupţii solare ameninţă comunicaţiile prin satelit şi transportul aerian.

Particulele emanate luni de soare au traversat sistemul solar cu o viteză de 6,4 milioane de kilometri pe secundă şi au atins, marţi, atmosfera terestră. Este, observă autorităţile americane, cea mai puternică furtună solară înregistrată în ultimii şapte ani. Clasificată pe a treia treaptă de periculozitate în catalogul de profil, actuala erupţie riscă să afecteze funcţionarea sateliţilor artificiali ai pământului. Pagubele pot fi evitate în cazul în care operatorii sistemelor dislocate pe traiectoriile circumterestre reuşesc să întrerupă la timp funcţionarea componentelor sensibile, până ce trece valul de radiaţii solare. Printre "victimele" activităţilor cosmice se numără şi cursele aeriene cu traiectorii apropiate zonelor polare sau cele care îşi parcurg traseele la foarte mare altitudine, ale căror sisteme de comunicaţii pot fi perturbate de expunerea la emanaţiile soarelui.

Agenţia spaţială americană NASA a dat asigurări că cei şase astronauţi aflaţi la bordul staţiei orbitale ISS se află în afara oricărui pericol. Astrofizicienii agenţiei au explicat, pe de altă parte, că o explozie solară acţionează în trei etape: primul val este cel al radiaţiilor electromagnetice, urmat de cele protonice, ultimul val fiind cel al plasmei împrăştiate în univers în timpul exploziei solare.

În 1989, un astfel de al treilea val de plasmă a purtat responsabilitatea unei prelungite pene de electricitate în provincia canadiană Quebec: cei aproximativ şase milioane de locuitori aveau să rămână, atunci, pentru mai multe ore, fără curent electric. Spre deosebire de 1989, consecinţele ar putea fi mult mai grave în cazul bombardamentului solar din aceste zile. Motivul: gradul imens de interdependenţă al diverselor componente ale cotidianului. Conform estimărilor astronomice, valul de plasmă, cel mai lent dar şi cel mai grav dintre cele trei emisii solare, ar urma să atingă atmosfera terestră miercuri, 25 ianuarie.

Partea spectaculoasă a emanaţiilor de plasmă generate de furtuna solară este creşterea intensităţii aurorei boreale, vizibilă nu doar în zona arctică ci şi mult mai la sud decât de obicei. Explozia solară din septembrie 1859 a generat un asemenea fenomen inedit; luminile polare, notează cronicile vremii, au putut fi observate de la Roma şi Havana.

Activitatea solară are o ciclicitate de aproximativ 11 ani, oscilând între perioade calme şi momente extrem de furtunoase, în funcţie de acumulările de gaze din straturile exterioare ale stelei.

Autor: Cristian Ştefănescu / ag
Redactor: Robert Schwartz