Boicotul ca tactică a opoziţiei

Cu alte cuvinte, opoziţia a încercat şi în bună măsură a şi reuşit să blocheze activitatea legislativă prin nenumărate trucuri procedurale, întîrziind în felul acesta adoptarea unor legi fundamentale, inclusiv Legea Bugetului de Stat pentru 2011.

De luni de zile, retragerea din plenul parlamentului a reprezentanţilor opoziţiei a devenit regulă. La fel, refuzul sistematic al liderilor PSD şi PNL de a participa la consultările pe probleme majore, solicitate de preşedintele ţării, ne trimite spre aceeaşi concluzie: opoziţia a transformat lupta politică în boicot, apărînd însă pe ecranele televizoarelor drept "lupul moralist".

Cum se face însă că această atitudine a opoziţiei politice nu este sancţionată de electorat, în situaţia în care nici PSD, nici PNL nu a prezentat o soluţie alternativă viabilă de ieşire din criza economică? Ba mai mult, partidele din opoziţie stau în continuare confortabil în sondajele de opinie.

Intoxicarea grosolană prin presa ostilă puterii este o parte din răspuns, la care trebuie însă adăugat şi subiectivismul acelei prese încă favorabile preşedintelui, guvernului şi majorităţii parlamentare.

Spiritul critic autentic aproape că a dispărut din presa românească. Grupurile de interese dictează şi aici, ca şi în restul societăţii. Faţă de acum douăzeci de ani, cînd foarte mulţi români nu erau informaţi pentru că nu aveau acces la informaţie, acum aceiaşi oameni sînt intoxicaţi cu informaţii din toate părţile – dar lucrul acesta îi face de fapt şi mai puţin informaţi, pentru că se complac în grave erori.

Spiritul opoziţiei constructive a fost practicat la noi într-o singură perioadă, după 1989, de Convenţia democrată, atîta timp cît a trăit Corneliu Coposu. Desigur că regimul lui Iliescu era ca un zid, însă proiectele şi ideile Convenţiei au reuşit un lucru chiar mai important decît acela de a fi adoptate şi aplicate. Explicit, acele idei au pătruns într-o parte însemnată a societăţii româneşti, au provocat dezbateri de largă circulaţie în societatea civilă, iar în final au adus Convenţia democrată la guvernare în 1996.

Oricît am încerca să găsim la opoziţia actuală valenţele unui spirit politic constructiv, ne vom lovi de acelaşi cuvînt: boicot. Această tactică politică nu implică nici un efort, iar pentru omul de rînd nu încarcă partidele politice cu nici o responsabilitate.

A pune beţe-n roate este, de altfel, o practică de largă circulaţie în societatea românească. Iar partidele din opoziţie o aplică şi în politică. Din păcate însă, în dauna societăţii.

Autor: George Arun
Redactor: Medana Weident