Bob Dylan şi arta de a se reinventa

Două blonde atrăgătoare izbucnesc în lacrimi când îl zăresc pe artist, iar altă tânără din public îşi aplică singură lovituri dureroase pe faţă pentru a nu leşina la primul contact vizual cu idolul ei în vârstă de aproape 68 de ani…
Sute de fani s-au înghesuit timp de ore întregi în ploaie înainte de concertul lui Bob Dylan din München.

Nici una dintre aceste fete nu se născuse încă în perioada de glorie a carierei lui Bob Dylan, aflat in prezent intr-un turneu prin Germania, iar multe dintre ele povestesc că au "moştenit" pasiunea pentru legendarul star american de la părinţii lor. De altfel, cei mai mulţi dintre fanii care formează imensa coadă înainte de concert au între 40 şi 60 de ani şi nu acompaniază melodiile lui Bob Dylan cu lacrimi isterice, ci poartă discuţii mai mult sau ai puţin filozofice despre valenţele simbolice ale textelor artistului.

De altfel, Dylan a fost propus drept candidat la premiul Nobel pentru Literatură tocmai pentru aceste poezii, sprijinit de Gordon Ball, un celebru profesor american de filologie, care l-a comparat cu Rimbaud şi William Butler Yeats.

Cine stă foarte aproape de scenă la concertul din München, observă uneori un zâmbet uşor ironic şi aproape imperceptibil pe buzele legendarului Bob Dylan. Entuzisamul fanilor pare să îl atingă la fel de puţin ca orice recunoaştere literară sau muzicală, în permanenta sa încercare de a se sustrage tuturor categoriilor şi clişeelor.

În timpul protestelor din anii 60 din Statele Unite, publicul încerca să-l transforme pe tânărul Dylan într-o figură de proră a unei întregi generaţii, însă artistul declara mereu că nu-l interesează politica, fiind de părere că muzica şi arta nu pot schimba realităţile sociale.

Cu toate acestea, a participat în 1963 la marele marş spre Washington, pentru drepturile cetăţeneşti şi egalitatea persoanelor de culoare, eveniment marcat de faimosul discurs al lui Martin Luther King. Unele dintre melodiile cele mai celebre ale lui Dylan, precum "Blowin' in the Wind" sau "Masters of War", au un mesaj pacifist imposibil de ignorat, dar artistul a declarat în repetate rânduri că nu s-a văzut niciodată ca exponent al generaţiei "hippie" din anii 70, dezamăgindu-i pe cei care îşi doreau să-l vadă drept pacifist militant. De altfel, artistul i-a şocat şi pe fanii muzicii folk când a început să folosescă o chitară electrică, gest pe care tradiţionaliştii îl priveau drept trădare a "muzicii autentice".

Multi dintre fostii fani s-au transformat chiar în duşmani înverşunaţi. Primul interpret folk care a devenit o vedetă a muzicii rock moderne s-a retras pentru mai mulţi ani în urma unui accident de motocicletă şi a diverselor probleme cu drogurile şi alcoolul, dar a revenit cu turnee fulminante după ce o parte a presei vehiculase deja zvonuri despre prezumtiva sa moarte… La sfârşitul anilor 70, Bob Dylan şi-a şocat publicul din nou, de data aceasta cu două albume care cuprindeau cântece religioase, de tip gospel, si cu declaratia că l-a găsit, în sfârşit, pe Isus. Fervoarea religioasă a scăzut ulterior, iar în anii 90, artistul a reuşit să cucerească din nou locuri de frunte în topurile muzicale.

În 2008, Dylan a fost distins cu premiul Pulitzer pentru compoziţiile sale lirice şi influenţa pe care a exercitat-o asupra întregii culturi pop.

La sfârşitul lunii aprilie 2009 apare noul album al lui Bob Dylan, intitulat "Together Through Life" (Împreuna prin viaţă) – un titlu care se potriveşte cu mulţi dintre fanii în vârstă de peste 50 de ani prezenţi la concertul din München, pe care Dylan i-a insoţit toata viaţa pe cale muzicală.

Au fost scrise nenumărate articole şi chiar lucrări de diplomă sau de doctorat despre legendarul Dylan, iar în 2006 s-a organizat la Frankfurt chiar şi un congres ştiinţific consacrat operei sale.

Cu toate acestea, artistul rămâne în continuare un mister, reuşind să fascineze fani de toate vârstele. Printre ei se numără Fabian Scherle, un tânăr de 24 de ani care îşi scrie lucrarea de master la literatură despre mitul lui Bob Dylan în cultura contemporană. După concertul din München a explicat:

"Bob Dylan este un artist multilateral şi imprevizibil, care s-a reinventat mereu şi reuşeşte să-şi surprindă fanii de fiecare dată. Aceste calităţi pot fi observate la fiecare concert, pentru că îşi interpretează piesele adesea cu totul altfel decât s-ar aştepta publicul, de pildă cu o linie melodică nouă sau texte schimbate. Singurul dezavantaj este că nici fanii cei mai entuziaşti nu reuşesc să recunoască unele piese decât după refren."

Talentul lui Bob Dylan de a se reinventa mereu a fost surprins în mod magistral de regizorul Todd Haynes în filmul "I'm Not There" din 2007, în care povestea legendarului star este prezentată în fragmente aproape suprarealiste. Pentru a arăta diversitatea "feţelor" vedetei, rolul lui Dylan a fost interpretat de cinci actori diferiţi, printre care regretatul Heath Ledger şi Richard Gere, şi chiar şi de o actriţă, Cate Blanchett.

Autor: Alexandra Sora

Editor: Vlad Drăghicescu