„Blues-ul extinderii nu mai poate trece neauzit...”

Deşi cele două state candidate depun mari eforturi pentru a întruni, pe ultima sută de metri, premisele unui stat de drept, Comisarul european pentru extindere a declarat ziarului Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung: „Suntem pe deplin conştienţi că deficitele rămase pe listă nu pot fi rezolvate complet în decurs de doar jumărtate de an”.
La întrebarea dacă se simte acasă, la Bucureşti şi la Sofia, în calitate de european, Olli Rehn a răspuns: „Cu această întrebare puteţi deruta şi un portughez aflat în vizită în Laponia, sau un finlandez, ca mine, în Sicilia. Diferenţele dintre ţările europene sunt imense, dar tocmai aici e provocarea UE, de a realiza unitatea în diversitate. (...) Bucureşti şi Sofia sunt două oraşe absolut europene, cu un înalt grad de dezvoltare economică. Siuaţia se prezintă însă cu totul altfel în zonele rurale”.
Despre „letargia extinderii”, Olli Rehn a afirmat că şi-a petrecut ultimele concedii de vară în Germania şi Franţa, tocmai pentru a vedea care este atmosfera în rândul populaţiei vis-à-vis de extindere. „Cântecul de jale al extinderii nu mai poate trece neobservat”, afirmă el, avertizând că acest aspect trebuie luat foarte în serios, în special în privinţa sentimentului de siguranţă al europenilor în ceea ce priveşte piaţa de muncă. De aceea, Europa nu-şi mai asumă noi angajamente în prezent, a explicat Olli Rehn, specificând şi că ultimul raport de ţară, decisiv pentru stabilirea termenului aderării celor două ţări candidate, România şi Bulgaria, ar putea apărea chiar în septembrie, pentru ca parlamentele naţionale ale statelor membre să poată decide în linişte.

Sinuciderea celor trei deţinuţi din penitenciarul american din Cuba, Guantanamo, este un subiect care umbreşte peisajul editorialelor presei germane de astăzi, care zilele acestea, sunt dedicate preponderent campionatului mondial de fotbal.

Cotidianul regional Stuttgarter Zeitung afirmă: „Conform informaţiilor americane, este prima oară că deţinuţi ai penitenciarului Guantanamo şi-au curmat viaţa. Condiţiile de viaţă în penitenciar sunt insuportabile. Cu toate acestea, amiralul şi comandantul lagărului, Harry Harris, afirmă că cei trei deţinuţi n-ar fi respectat viaţa, nici viaţa noastră, nici propria lor viaţă. De aceea, în opinia lui, sinuciderile nu au valoarea unui act disperat, ci a unei acţiuni războinice împotriva noastră. Cât de abrutizată trebuie să fi devenit, în prezent, armata americană, dacă nici această măsură extremă a unor deţinuţi, de a alege moartea, după atâţia ani de izolare, nu o mai poate trezi la realitate? George Bush a distrus imaginea sa şi a ţării sale într-un mod inimaginabil şi iremediabil”, scrie Stuttgarter Zeitung.

Süddeutsche Zeitung din München comentează acest incident în mod asemănător: „Ei n-au respectat viaţa...” (...) Această afirmaţie redă, prin monstruozitatea ei, acea paranoia creată în mod singular în cadrul sistemului Guantanamo. De la 11.septembrie 2001 încoace, America vede pretutindeni doar duşmani”.

În cele din urmă, cotidianul regional Braunschweiger Zeitung comentează: „Preşedintele SUA a declarat că cei trei deţinuţi decedaţi trebuie trataţi cu respect. Foarte bine. Dar şi mai bine ar fi daca le-ar acorda respectul cuvenit deţinuţilor în viaţă, aşa cum pretinde un stat de drept. Şi mai bine ar fi însă, dacă Bush ar închide Guantanamo şi ar lăsa deţinuţii în seama avocaţilor şi a judecătorilor, conform prevederilor unui adevărat stat de drept”, reclamă Braunschweiger Zeitung.

Schimbare de subiect: Presa germană se întrece în elogii la adresa campionatului mondial de fotbal: meciurile sunt captivante, golurile spectaculoase, vremea superbă iar euforia fanilor – paşnică. Dacă n-ar fi ameninţarea la orizont ca preşedintele Iranului, Ahmadinejad, să sosească şi el în Germania, în eventualitatea calificării ţării sale în optimile de finală.

General-Anzeiger din Bonn scrie entuziast: „Deschiderea acestui campionat la noi acasă a reuşit să fie o adevărată sărbătoare. Întreaga naţiune se bucură, alături de ceilalţi... Ceva s-a schimbat în Germania. Iar cine n-a fost până acum microbist, precis este pe cale să devină”.

Editorialistul ziarului regional Märkische Oderzeitung din Potsdam pare să nu-şi mai recunoască proprii concetăţeni: „Ţara noastră pare-se că a învăţat peste noapte cum să se comporte faţă de propriile simboluri naţionale. Sub razele soarelui strălucitor flutură mii de steguleţe tricolore, oamenii par mai bucuroşi şi mai puţin sobri în stil tipic german. Să fie germanii pe cale să devină o naţiune normală?”, se întreabă ziarul din Potsdam.

„Mapamondul în vizită la prieteni?” repetă Schwarzwälder Bote, ca un ecou, motto-ul campionatului mondial de fotbal, pentru a rectifica răspunsul: „Ba chiar mai frumos: oamenii sosesc din toată lumea ca musafiri şi vor părăsi Germania ca prieteni”.

O afirmaţie puţin probabilă şi în cazul preşedintelui iranian, Mahmud Ahmadinejad. Cotidianul berlinez Der Tagesspiegel apreciază că: „Interzicerea intrării lui Ahmadinejad pe teritoriul Germaniei ar declanşa, în contextul uzanţei internaţionale, un adevărat scandal. Cum ar fi, în schimb, cu o diplomaţie de confruntare? Dacă el va insista să vină, i se va putea spune direct că motto-ul: „mapamondul în vizită la prieteni” nu este valabil şi în cazul său. (...) Prietenia se bazează pe anumite premise pe care el nu le îndeplineşte”, scrie, în încheierea revistei presei de astăzi, Der Tagesspiegel.