1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Blestemul improvizaţiilor

Prin blocarea adoptării unei Constituţii modificate în care preşedintele ar fi avut un rol mai puţin însemnat, campania prezidenţială din 2014 se vădeşte din nou decisivă pentru politica românească.

Amânarea legii referendumului dă satisfacţiei opoziţiei prezidenţiale, care va profita de răgazul obţinut pentru a discredita pas cu pas tentativa USL de modificare a Constituţiei. Specificul situaţiei româneşti este că partizanii preşedintelui nu discuta Constituţia articol cu articol, ci formulează judecăţi de mare generalitate, care nu pot fi verificate de cititorul sau ascultătorul obişnuit. Formulări de tipul ”Statul de drept este în pericol”, ”Se pregăteşte dictatura parlamentului” sau ”O Constituţie pentru o gaşcă de politicieni” nu pot fi demonstrate şi nici nu este nevoie, căci oricum prea puţini ar avea răbdare să asculte. Important într-o campanie politică este să rosteşti fraze de mare impact, care se ţin minte. Cu alte cuvinte asistăm la o veritabilă luptă de gherilă a unor grupuri mici şi active din trupele preşedintelui care hărţuiesc din toate direcţiile o armată masivă cu reacţii greoaie. Să nu ne facem iluzii: Aici ”la porţile Orientului” şi Constituţia este luată à la légère!

Dar dacă micile grupări ale gherilei prezidenţiale au obţinut cu ajutorul Curţii Constituţionale o victorie de etapă, ele au ajuns într-un impas. Prin blocarea adoptării unei Constituţii modificate în care preşedintele ar fi avut un rol mai puţin însemnat, campania prezidenţială din 2014 se vădeşte din nou decisivă pentru politica românească. Dacă preşedintele îşi va conserva atribuţiile actuale care - aşa cum am aflat în cursul anilor - pot fi extinse prin elasticitatea instituţiilor şi a vagului constituţional, atunci campania din 2014 va fi din nou un moment de maximă surescitare politică.

Dar problema majoră a grupurilor prezidenţiale este că nu au un candidat propriu. Sondajele de opinie câte s-au realizat în ultimul an îl dau câştigător pe Crin Antonescu. Este adevărat că s-au popularizat în ultimile luni mai multe sondaje în care preşedintele Senatului, Crin Antonescu, este depăşit la capitolul încredere de premierul Victor Ponta sau de guvernatorul BNR Mugur Isărescu, dar nu este vorba de intenţii de vot. ”Încrederea” e ceva diferit şi care implică o preţuire care nu e legată obligatoriu de calităţile unui prezidenţiabil. Aşadar intenţia opoziţiei ar putea fi aceea de a-l convinge pe Mugur Isărescu să candideze, în speranţa că va creşte în sondaje mai ales pe fondul unei campanii agresive de discreditare a candidatului USL.

Totuşi nici măcar cota de ”încredere” nu este foarte încurajatoare. Într-un sondaj CSOP recent, comandat de PDL şi publicat la mijlocul lunii trecute, Mugur Isărescu are 27% ”încredere”, mai puţin decât primul ministru Victor Ponta (32%) şi mai mult decât Crin Antonescu (23%). În plus cota lui Mugur Isărescu se află în scădere faţă de decembrie 2012, în timp ce cotele lui Crin Antonescu şi Victor Ponta sunt în creştere. Să nu pierdem din vedere nici faptul că un candidat al USL, oricare ar fi acesta, ar profita pe mai departe de popularitatea alianţei care, potrivit sondajului, ar câştiga 58% din voturi.

E posibil însă ca preocuparea centrală a PDL să fi fost aceea de a demonstra prin acest sondaj că celelalte grupări prezidenţiale se află mult în urma sa. Într-adevăr PDL ar obţine 18%, PP-DD, 10%, Forţa Civică 2%, iar celelalte nici nu se văd. Sondajul a fost poate o replică dată Mişcării Populare care a anunţat că a demarat procedurile privind transformarea în partid politic, dar, fie că a dorit, fie că nu, a reuşit să pună încă odată degetul pe rană: opoziţia nu are un candidat viabil pentru alegerile prezidenţiale.

Se vede din nou că, blocând adoptarea unei Constituţii revizuite, opoziţia şi-a complicat viaţa, riscând prematur. Ar fi fost mai lesne – şi poate mai profitabil pentru întreaga viaţă politică – să construiască încet şi temeinic timp de 3 ani în vederea alegerilor parlamentare, decât să intre din nou într-o competiţie de ”sprint”. România pare sortită mereu improvizaţiilor.