Blaga şi Ponta ar putea colabora

Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a propus schimbarea modului de desemnare a judecătorilor la Curtea Constituţională în aşa fel, încât aceştia să nu mai fie bănuiţi de părtinire politică. După opinia sa, partidele ar putea conveni, chiar mai înainte ca legea să fie schimbată, ca propunerile să fie formulate nu de către grupurile politice, ci de CSM sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Propunerea a fost primită rău în tabăra guvernamentală, care se teme că în spatele acestei idei s-ar găsi o manevră a adversarilor de a-şi consolida influenţa la Curtea Constituţională. PDL ar avea de la o vreme o majoritate favorabilă în CSM şi ar spera în felul acesta să-şi impună anul viitor candidaţii preferaţi, fără nicio implicare politică vizibilă.

Fără aceste suspiciuni, propunerea lui Vasile Blaga ar fi avut toate datele să fie mai bine primită, căci ea seamănă foate mult cu ceea ce propusese Victor Ponta înainte de izbucnirea crizei. El anunţase că USL doreşte ca pe măsură ce judecătorii Curţii îşi încheie mandatele, să fie înlocuiţi cu magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. E cam acelaşi lucru, căci şi în varianta Blaga, candidaţii ar proveni tot din rândurile unor magistraţi cu vechime şi prestigiu. USL şi PDL se întâlnesc perfect în soluţiile lor, dar rămân, cu toate acestea, pe poziţii divergente.

Ceea ce împiedică realizarea acordului tacit, ”de bun simţ”, de care vorbea Vasile Blaga este, cu siguranţă, suspiciunea. Propunerile acestea, deşi par rezonabile sunt insuficiente. Atât propunerea USL cât şi cealaltă, a PDL au meritul că definesc mai strict aria din care vor fi recrutaţi judecătorii la Curtea Constituţională. Dar numirea lor propriu-zisă va rămâne politică. Indiferent cine face propunerea, camerele votează cu majoritatea membrilor ei. Este de aceea surprinzător că nimeni nu a propus să fie modificată inclusiv procedura numirii. În alte state europene (Germania, Italia, Spania, Belgia etc) membrii autorităţii de jurisdicţie constituţională sunt numiţi de Parlament cu majorităţi calificate de 2/3 sau 3/5. Scopul evident este acela de a asigura candidaţilor un sprijin mai larg decât al majorităţii guvernamentale. Este insuficient ca un candidat să aibă prestigiu profesional, dacă el manifestă înguste opţiuni politice sau ideologice.

Vasile Blaga spunea că propunerea sa vizează o situaţie tranzitorie, până la modificarea Constituţiei. Dar numirea judecătorilor nu este definită în Constituţie, ci în legea Curţii Constituţionale, care ar putea fi schimbată rapid printr-un acord tacit între toate forţele politice. Nimic, absolut nimic nu împiedică grupurile politice din parlament să decidă amendarea legii Curţii Constituţionale şi să prevadă numirea judecătorilor cu două treimi, după cum ar putea prevedea un mecanism nou de sancţionare a candidaţilor propuşi de preşedintele republicii.

De exemplu, candidatul preşedintelui ar putea fi respins, dacă în comisiile juridice s-ar întruni 2/3 (sau 3/5) opinii negative. Evident, în cele mai multe cazuri candidatul preşedintelui nu ar avea dificultăţi, dar ar fi o măsură de prudenţă, menită să împiedice numirea unei persoane cu totul nepotrivite.

Toate aceste tehnici se găsesc deja în practicile altor state europene şi ele ar putea fi urmate întocmai sau ar putea fi reformulate, dar important ar fi să se găsească o cale prin care judecătorii Curţii Constituţionale să fie cu adevărat independenţi faţă de partidele politice.

Se vede prin urmare că, deocamdată, partidele nu îndrăznesc să navigheze în ape necunoscute sau, pur şi simplu nu vor să facă schimbări radicale.

Să remarcăm însă că propunerile succesive ale USL şi PDL se întâlnesc şi într-un plan mai profund, care nu a fost explicitat. Atât Victor Ponta cât şi Vasile Blaga au părut să privilegieze redefinirea statutului Curţii Constituţionale ca parte a autorităţii judecătoreşti. Liberalii care au intervenit în dezbatere au avut soluţii care merg exact în aceeaşi direcţie.

Dar, potrivit Constituţiei din 1991, Curtea Constituţională este o autoritate autonomă care nu aparţine niciuneia dintre cele trei puteri. De altfel, Curtea Constituţională nu este un organism exclusiv jurisdicţional, având şi alte prerogative cum ar fi respectarea procedurii pentru alegerea preşedintelui sau, aşa cum am văzut, respectarea procedurii de demitere a preşedintelui. De aceea Curtea, în definiţia ei actuală ,nu ar putea fi anexată autorităţii judecătoreşti.

De altfel, cu excepţia Franţei, care a fost modelul privilegiat al Constituţiei post-comuniste, nicăieri în lume nu mai există o asemenea situaţie. Verificarea Constituţionalităţii se face fie de către instanţele judecătoreşti (ca în SUA) fie de către un tribunal constituţional plasat în cadrul puterii judecătoreşti (ca în Germania).

În România tradiţia constituţională acorda acest rol Curţii de Casaţie (Art 103 din Constituţia adoptată în 1923, care consacra o soluţie verificată deja în practică), iar ţărăniştii au susţinut în cadrul Constituantei să se revină la această formulă.

Dar chiar dacă nu se va petrece o întoarcere la soluţia tradiţională, forţele politice româneşti par, prin propunerile lor actuale, să fie de acord cu plasarea Curţii în cadrul puterii judecătoreşti.