1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Bitcoin şi puterea subversiunii

Remus Cernea a anunţat că va accepta donaţii în bitcoin, moneda virtuală care câştigă în lume tot mai mulţi aderenţi, lansând o veritabilă provocare legii de finanţare a campaniilor electorale.

Bitcoin - moneda virtuală

Bitcoin - moneda virtuală

Este o nouă frondă, care atrage atenţia în primul rând asupra monedelor private. Moneda alternativă este o idee mai veche şi a fost pusă în practică în diferite părţi ale lumii, dar numai în comunităţi restrânse. Încrederea în banca emitentă trebuie să fie înlocuită de un alt tip de încredere. Bitcoin schimbă însă lucrurile radical, căci proiectează încrederea în reţea. Aşadar nu asistăm doar la o denaţionalizare a banilor, ci şi la o descentralizare a lor.

În 1976, F. A. Hayek publica o carte intitulată chiar ”Denaţionalizarea banilor”, care a fost primită mai curând cu neîncredere chiar şi în cercurile liberale. Dar ideea dezetatizării banilor a continuat să producă adepţi. Într-adevăr, termenul cel mai potrivit ar fi ”dezetatizare” şi nu ”denaţionalizare”, căci şi moneda Euro este una denaţionalizată, dar aspiră să devină moneda unui nou stat federal. Statele Unite ale Europei ar deveni aşadar ”un stat-monedă”, căci naţiunile s-ar dizolva, dar fără ca deocamdată să putem întrevedea ce alt liant s-ar putea pune în locul lor.

F. A Hayek într-o ediţie revizuită din 1978 îşi propunea să demonstreze că o monedă bună este imposibilă sub un guvern democrat dependent de interese speciale. ”O monedă bună şi o lege bună trebuie să opereze fără a da atenţie efectelor pe care deciziile emitentului le vor avea asupra unui grup social anume. Un dictator bineintenţionat ar putea, eventual, să ignore aceste efecte, în schimb niciun guvern democratic dependent de anumite interese speciale nu o poate face”.(F. A Hayek, ”Denaţionalizarea banilor”, trad. Bogdan Glăvan)

Putem înţelege mult mai bine acum care este sensul revoltei grecilor sau al românilor împotriva măsurilor de austeritate şi de ce se spune că democraţia se află în regres. În fine devine mai clar de ce, din 2009 încoace, însăşi ideea de democraţie este supusă unor permanente redefiniri cu accentul pus pe centralitatea legii şi mai puţin pe aceea a voinţei populare. Din deceniul al optulea al secolului trecut şi până astăzi asistăm la o lentă deplasare de accent. Moneda Euro mai cu seamă a avut şi are nevoie pe mai departe de măsuri care nu ar putea fi plebiscitate. Putem înţelege acum mai clar şi de ce preşedintele Traian Băsescu a fost susţinut în momentele sale dificile de capitalele occidentale, căci el aderase la aceste politici restrictive, non-plebiscitabile, devenind o piesă în mecanismul european de decizie.

În fine, din perspectiva deceniilor care au trecut, este mai uşor de înţeles de ce F. A Hayek nu acorda unei monede unice europene nicio şansă, căci el nu lua în calcul ”regresul democratic” şi diponibilitatea unor guverne de a impune măsuri cu totul impopulare aşa cum s-a întâmplat nu doar în Grecia, dar şi în Spania şi Portugalia.

F. A Hayek credea înschimb că o soluţie mai bună ar fi dezetatizarea mondei şi admiterea pe piaţă a oricâte monede alternative ar apărea. ”Deoarece populaţia ar putea alege în mod liber ce monedă să folosească în diverse scopuri, procesul de selecţie va conduce la răspândirea celor mai buni bani”, credea Hayek.

Se înţelege că bitcoin nu este, de fapt, o monedă în sensul lui Hayek. De asemenea nu este nici un mod ca atâtea altele de a face plata on line, căci tranzacţiile nu trec prin bănci şi sunt anonime. Paul Krugman a făcut observaţia că bitcoin funcţionează mai mult ca un mijloc de economisire decât un mijloc de plată. În orice caz, graţie autonomiei internetului, tranzacţiile cu moneda bitcoin evită plata taxelor către stat şi aici se află marele scandal din perspectiva guvernelor. În vara anului trecut guvernul Germaniei a luat decizia de a permite tranzacţiile în  moneda virtuală, dar nu gratuit. Fiscul german a introdus un impozit de 25% pe beneficiile obţinute, cu scutire în primul an pentru cei care îşi declară tranzacţiile.

Gestul lui Remus Cernea face o excelentă publicitate unei monede private spectaculoase, dar totodată ridică, din punctul de vedere al legii, întrebări cu privire la sursa acestor donaţii. Pentru Remus Cernea nu este o problemă, dimpotrivă este chiar sensul provocării sale. În sistemul politic românesc ca şi în cele europene finanţarea partidelor este supusă unor verificări a surselor de natură să controleze, în cele din urmă, politicile însele. Or, anonimizarea surselor de finanţare face ca acest control ideologic să fie complet evitat. ”Trimiteţi-mi donaţii în bitcoin” este un fel de a spune, ”daţi-mi puterea de a fi avocatul tuturor subiectelor interzise”. Sau ”daţi-mi puterea subversiunii”.