Biserica romano-catolică boicotează referendumul italian

Regretabil la eşecul referendumului din Italia este faptul că a rezultat dintr-o chemare la boicot a bisericii romano-catolice. Majoritatea alegătorilor catolici au preferat să-şi petreacă ziua la ştrand, aşa cum au fost sfătuiţi de biserică, în loc să se prezinte la vot. Papa a declarat că nu este vorba de o tactică a bisericii catolice ci de viaţă. Dar: oare nu trebuia biserica tocmai din acest motiv, să încurajeze alegătorii să meargă la vot?

În primul rând, aceasta ar fi fost o poziţie clară a Vatikanului. Deoarece majoritatea celor care s-ar fi pronunţat conform poziţiei bisericii cu privire la temele sensibile ale referendumului, şi anume inseminarea artificială, a experimentelor pe embrioni şi diagnostica prenatală, ar fi votat cu „nu”. Rezultatul ar fi fost acelaşi: legea plină de erori, de care sunt conştienţi până şi membrii guvernului, rămâne în vigoare.

Dar biserica romano-catolică a considerat un vot al întregii populaţii ca fiind prea riscant şi a preferat să invite enoriaşii la o zi de ştrand. Episcopii Vatikanului nu au acceptat nici măcar ca populaţia să predea voturi invalabile, argumentând că asupra vieţii nu se poate vota.

Italia este un stat laicist declarat. Statul şi biserica coexistă paşnic, dar nici una din cele două instituţii nu se amestecă în problemele celeilalte. Se pune astfel întrebarea, dacă poziţia inteligentă din punct de vedere tactic a bisericii poate fi considerată şi înţeleaptă. O instituţie care se pronunţă continuu pentru promovarea conştiinţei colective, nu ar trebui să încurajeze populaţia la boicotarea referendumului, mai ales când se votează asupra unor teme atât de importante.

Preşedintele Ciampi s-a comportat exemplar cu ocazia alegerilor. În pofida prieteniei cu fostul papă Ioan Paul al II-lea, el s-a prezentat la urne şi a votat, fără să declare însă în ce fel. Exemplul său a fost urmat şi de numeroşi preoţi care au preferat să ignore recomandările Sfântului Scaun.