1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Bilanţ, la cinci ani de la înfiinţarea Comisiei Hartz, de reformare a pieţei muncii

4 milioane de şomeri şi 4 ani la dispoziţie pentru a înjumătăţi numărul acestora - sarcinile principale ale Comisiei pentru Reformarea Pieţei Muncii, creată în 2002, pe vremea fostului cancelar, Gerhard Schroeder.

default

Peter Hartz, reformatorul pieţei germane a muncii

Pe 16 august, în urmă cu 5 ani, aşa-numita Comisie Hartz îşi prezenta propunerile: piaţa muncii urma să fie reformată în patru etape, de la Hartz 1 la Hartz 4. Comisia a fost numită după conducătorul ei, Peter Hartz, aflat pe vremea aceea în conducerea celui mai mare producător auto european, Volkswagen. Conceptul-Hartz presupunea o serie de măsuri economice la scară largă, preluate şi implementate masiv de guvernul de atunci.

Fostul director de personal de la Volkswagen, Peter Hartz, a ajuns la conducerea Comisiei guvernamentale pentru Reformarea Pieţei Muncii, după aplicarea cu succes a unor politici inovative de personal. Hartz a reuşit la Volkswagen, şi anterior şi la un concern siderurgic, să evite concedierile masive şi să crească chiar productivitatea companiilor respective. Astăzi, la cinci ani distanţă, Hartz este la rândul său şomer, iar vârsta înaintată şi implicarea în anumite scandaluri corporatiste fac ca numele său să nu mai fie luat în seamă. Totuşi, reformele radicale legate de numele său erau necesare şi au fost de succes. Numărul şomerilor a scăzut considerabil. Creşterea economică a contribuit la aceasta, dar un rol important l-au jucat şi reformele propuse de Comisia Hartz. Un merit în acest sens îl are şi fostul guvern, condus de Gerhard Schroeder. El a avut de fapt curajul să aplice aceste măsuri extrem de nepopulare.

La momentul în care Hartz îşi prezenta propunerile de reformă, în Germania erau 3,8 milioane de şomeri, pe o tendinţă puternic ascendentă. În februarie 2005, s-a atins şi recordul negativ – 5,2 milioane de şomeri. Astăzi numărul celor fără loc de muncă regulat este de 3,7 milioane, o scădere semnificativă însă. Iar tendinţa actuală este tot de reducere a acestei cifre. Îmbucurător este şi faptul că şi numărul şomerilor pe termen lung este în scădere, 2,5 milioane de persoane mai fiind în prezent în această situaţie. Înainte, oamenii care nu avuseseră serviciu timp de un an erau cazuri aproape fără speranţă. Aceştia primeau ajutor de la stat, dar centrele de plasament profesional se străduiau prea puţin să îi reintegreze în câmpul muncii.

Lucrurile s-au schimbat: aceste centre de plasament au fost transformate din nişte unităţi greoaie în adevărate agenţii de plasament. Nici şomerii nu se mai bucură de atâtea avantaje. Ei nu mai sunt doar obligaţi să îşi caute singuri loc de muncă, ci sunt şi ajutaţi să îşi găsească. Cei care nu depun părea multe eforturi în acest sens sunt ameninţaţi cu reducerea ajutorului de şomaj, factor de presiune important. La început, noile măsuri au generat proteste masive din partea celor afectaţi şi a sindicatelor. Pe termen lung însă, ele şi-au dovedit eficienţa şi nu au fost lipsite de succes.

Unele din propunerile comisiei Hartz au fost încercate şi abandonate rapid, precum cea privind angajările temporare. Statul a sprijinit cu împrumuturi avantajoase întreprinderile mici şi mijlocii care angajau doar şomeri şi absolvenţi. O altă măsură la care s-a renunţat a fost finanţarea de către agenţiile de plasament a extracalificării profesionale în anumite cazuri. La fel s-a întâmplat cu firmele cu un singur angajat, create de şomeri şi sprijinite financiar de stat.

S-a păstrat însă substanţa reformelor. În esenţă, acestea au presupus aşteptări şi cerinţe mai mari de la cei fără loc de muncă, dublate în acelaşi timp de un sprijin mult mai ferm ale eforturilor acestora. Cuantificabilă este reducerea semnificativă, cu 500.000, a numărului persoanelor neangajate pe termen lung.

Piaţa muncii a devenit în acest timp tot mai flexibilă. Un boom s-a observat pe piaţa angajaţilor temporari, care semnează contractul de muncă la o agenţie de plasament, care se obligă să le găsească o altă slujbă în condiţii financiare egale, atunci când relaţia cu un angajator se încheie. Trebuie remarcat, din păcate, că mulţi şomeri s-au văzut nevoiţi să accepte slujbe prost plătite şi nesigure. Totuşi, datorită acestui pachet de reforme, după ani grei de criză pe piaţa muncii, companiile germane sunt din nou în postura de a face angajări. Reformele comisiei Hartz sunt ajutate acum şi de creşterea economică solidă. Cât de importante au fost aceste măsuri cu adevărat, se va vedea însă cel mai bine la următoarea perioadă de regres economic.