Berlusconi - o demisie necesară

Nu de puţine ori, premierul italian Silvio Berlusconi s-a dovedit a fi un maestru în arta supravieţuirii politice. Este cel mai longeviv şef de guvern italian, după cel de-al doilea Război Mondial. De la cea de-a treia victorie electorală, în 2008, el a supravieţuit la nu mai puţin de 50 de moţiuni de cenzură. Acum însă, lui Berlusconi, care a reuşit să se sustragă unui impresionant număr de procese juridice, i-a venit de hac neîncrederea pieţelor financiare. După aproape un deceniu de stagnare, şomaj masiv şi datorii publice uriaşe, investitorii sunt tot mai puţin dispuşi să cumpere acţiuni ale statului italian. Costurile pentru creditele noi ating niveluri record. Nici Uniunea Europeană şi nici Fondul Monetar Internaţional nu mai cred în capacitatea lui Berlusconi de a aplica, în timp util, reformele necesare. Controlorii lor vor să îşi facă propria imagine chiar la faţa locului. Pentru "Cavalerul" Berlusconi- o ruşine.

Dacă Berlusconi ar fi rămas la putere, atunci contribuabilii italieni ar fi plătit un preţ imens: aproape 26 de miliarde de euro, potrivit unor calcule făcute de Bruxelles. Acesta ar fi doar nivelul dobânzilor pentru următorii trei ani. Dacă Berlusconi nu renunţă la funcţie, atunci şi europenii vor avea de plătit, pentru că Banca Central-Europeană cumpără în stil mare acţiuni italiene, tocmai pentru a atenua efectele crizei.

Berlusconi se agaţă de putere nu doar pentru că este vanitos, ci şi pentru că poziţia ii oferă protecţie în faţa procurorilor şi a judecătorilor, care încearcă de ani buni să-i dovedească vinovăţia.

În Europa, imaginea publică a lui Berlusconi este de mult ruinată, date fiind scandalurile sexuale în care este implicat dar şi politica incoerentă a Cabinetului său. În Italia, a pierdut pe rând alegerile regionale, sute de mii de oameni protestează împotriva politicii dar şi a persoanei lui.

Cariera politică a lui Silvio Berlusconi, unul din cei mai bogaţi italieni, proprietar al unei firme de investiţii şi al unui concern media, este una fără precedent.

O carieră politică fără precedent

În 1990, omul de afaceri Berlusconi intra în politică şi câştiga alegerile, pe mâna unor formaţiuni de dreapta. Nici criticile privind colaborarea cu partide post-fasciste nu l-au impresionat. El şi-a urmat instinctul, bucurându-se mult timp de sprijinul italienilor din clasa de mijloc.

Prietenii lui din zona patronatului i-au retras însă recent sprijinul, pentru că nu a reuşit să contracareze eficient actuala criză. Comentariul lui Berlusconi de la cel mai recent summit G20, cum că italienilor le merge bine atât timp cât restaurantele sunt pline în fiecare seară, a fost picătura ce a umplut paharul. Seniorul pare a fi perdut contactul cu realitatea.

Berlusconi va demisiona, atunci când cel mai recent pachet de austeritate va fi trecut prin Parlament, probabil săptămâna viitoare. Rămâne ambiguă însă semnificaţia acestei demisii pe etape. S-ar fi putut retrage imediat.

Să sperăm că nu speculează pe marginea respingerii măsurilor de către comisiile de specialitate din parlament, pentru a reveni în câteva săptămâni, anunţând că fără el nu se poate, că rămâne aşadar premier.

Ce urmează după Berlusconi? Italia nu îşi poate permite alegeri noi. Pieţele de capital şi Uniunea Europeană insistă asupra unui nou guvern, care să aplice rapid măsurile de austeritate şi reformele. O luptă electorală cu blocaje politice nu ar fi oportună pentru Italia.

Opoziţia de stânga nu poate prezenta pe nimeni care să se bucure de o majoritate parlamentară. Rămâne probabilă doar soluţia greacă: un guvern de tranziţie, cu un premier, mai mult sau mai puţin neutru politic.

Când pieţele se vor linişti, va veni şi vremea noilor alegeri, în 2012 sau 2013. Nu este tocmai o soluţie democrată, dar una necesară.

Un lucru este sigur: Italia trebuie să se ajute singură. Povara datoriilor în cea de-a treia mare economie europeană este atât de mare, încât nici unul din pachetele de salvare europene nu ar ajunge pentru a decupla Roma de pieţele de capital.

Economia Italiei este atât de solidă, încât ţara poate ieşi din criză, cu condiţia să fie condusă cum trebuie.

Autor: Bernd Riegert / Alina Kühnel
Redactor: Rodica Binder