Berlusconi ante portas

Sunt zile pe gustul lui Berlusconi. La aproape 2 ani de la înfrângerea lui, Italia joacă din nou după muzica lui Berlusconi. A vrut noi alegeri, vrea alegeri şi va primi alegeri. Orice altă decizie nu are sens. Preşedintele Senatului, Marini a eşuat lamentabil în încercarea de a forma un guvern de tranziţie. Eşec datorat înainte de orice refuzului primit de la Berlusconi. Cel mai bogat om din Italia arată din nou lumii întregi cum înţelege să facă politică. Politica a fost şi rămâne instrumentul de impunere a propriilor interese.

Actuala lege electorală este, şi asta recunosc chiar şi aliaţii săi, o batjocură. Pentru că permite partidelor mici şi foarte mici să intre în Parlament, riscând astfel stabilitatea guvernelor. Într-o accepţiune ciudat de generală, sindicatele, uniunile şi diversele grupuri de interese au cerut reformarea sistemului electoral înaintea organizării de noi alegeri. Pentru binele poporului, evident. Lui Berlusconi însă îi este indiferentă soarta poporului. Personal are nevoie de alegeri noi pentru a profita de simpatia care îl ridică în sondajele recente. Prin blocajul impus în negocieri, Berlusconi a decis din nou în favoarea sa şi împotriva poporului. Un al treilea mandat adjudecat de multimiliardrul mogul de presă, se profilează înspăimântător. Justiţie şi politică mediatică după bunul plac, relaţii externe tendenţial anti-europene, reduceri de impozite în funcţie de conjuctura pentru propriile afaceri şi deficit bugetar crescând, luptă neconvingătoare împotriva mafiei. Berlusconi ar putea reîncepe acolo unde a lăsat Italia în urmă cu 2 ani.

Un guvern de coaliţie, în care foşti şi actuali neofascişti se regăsesc alături de populişti de dreapta, care ridică din umeri atunci când sunt confruntaţi cu accese xenofobe. Formula riscă să obţină sprijin majoritar în Italia. Sunt italienii orbi? Nu. Din contră, în ultimele luni au observat atent coaliţia de centru-stânga, au asistat la certurile lor şi la prea puţine şi neconvingătoare acţiuni. Electoratul este sătul de asemenea scene şi amendează în sondaje comportamentul guvernului demisionar.

Problemele coaliţiei de centru-stânga l-au revigorat pe Berlusconi. Într-o campanie electorală nu este de ajuns. Frontul stângii însă ar putea desfăşura o luptă inteligentă, prefigurându-se două luni mult mai tensionate decât este dispus să acepte acum Berlusconi însuşi.