Berlinul şi problema romilor
7 iunie 2011
„La şcoală nu trebuie să-i învăţăm numai limba germană“, spune Dr. Franziska Giffey, consilier pe probleme de educaţie în cadrul Primăriei Neukölln, din Berlin. „Trebuie să îi învăţăm ce înseamnă de fapt viaţa la şcoală, inclusiv că trebuie să o frecventeze în mod regulat sau să-şi facă temele. Dar şi alte chestiuni banale, de exemplu cum funcţionează o toaletă cu apă“.
În regim hotelier
La câteva străzi mai departe, în acelaşi cartier, mai mulţi berlinezi, care au devenit de ceva timp vecinii romilor din România şi Bulgaria, se plâng de condiţiile insalubre în care sunt nevoiţi să trăiască.
Clădirea, perfect renovată în exterior, găzduieşte grupuri de 15- 20 de romi în câte un apartament. Plătesc proprietarilor - deseori tot romi imigranţi - 5 euro pe zi, de persoană. Mirosul şi mormanele de gunoaie împrăştiate în curtea clădirii sunt greu de descris în cuvinte.
„E un dezastru. Mai ales când copiii noştri trebuie să meargă la şcoală şi le trec şobolanii prin faţa picioarelor. Alteori găsim şobolani morţi. E foarte scârbos. Nu avem nimic împotriva străinilor. Dar nu se poate ca dimineaţa să stea în faţa casei câte 40 de romi iar copiii noştri să nu fie lăsaţi să treacă. Dacă le spui ceva, devin agresivi. La fel e şi la locul de joacă: acum le aparţine lor. “
„Cărui german sau cărui om în general i-ar plăcea să trăiască în mizerie“, întreabă retoric un alt vecin.
Prima dată la şcoală
Copiii romilor din Bulgaria şi România îşi împart zilele - în mod aleatoriu - între mizeria de „acasă“, intersecţiile aglomerate ale capitalei şi uneori clasele şcolilor din Neukölln. Cei mai mulţi, chiar la 12- 13 ani, nu au mers niciodată la şcoală, nu ştiu ce înseamnă viaţa socială în afara comunităţii, nu au scris sau citit vreodată.
O şansă pentru viitorul acestor copii, dar o problemă serioasă pentru autorităţile locale, care au fost nevoite să angajeze mai mulţi pedagogi români şi bulgari la şcolile din Neukölln. Comunicarea e altfel imposibilă.
„Nu am mai văzut aşa ceva“, spune Carsten Paeprer, directorul şcolii Hans Fallada, din Berlin. „Nu demult a venit aici mama unui copil, îmbrăcată în halat de baie. Stătea în faţa secretariatului, în papuci şi cu pijama dedesubt. Ei nu i se părea nimic ieşit din comun. Nu-şi dădea seama că în cultura noastră aşa ceva e inacceptabil.“
Milioane pentru integrare
La aceeaşi şcoală, ne-a povestit Dr. Franziska Giffey, unde sunt înscrişi 60 de copii romi, au fost angajati doi pedagogi care cunosc limba română. „Dar şi ei au ajuns la capătul puterilor. Nu mai fac faţă. Lucrează câte 15-20 de ore pe săptămână şi nu reuşesc să se ocupe de educaţia acestor copii.“
Primarul cartierului Heinz Buschkowsky se aşteaptă ca numărul imigranţilor romi să crească în continuare în Berlin:
„Până în 2014 vor fi mult mai mulţi. Atunci graniţele vor fi deschise complet, iar această problemă pur şi simplu nu poate fi rezolvată aşa, cu una cu două. Vom avea nevoie de mulţi bani, numai aici în Neukölln poate de un milion de euro în plus.
Giffey e de acord că şcolile din Berlin vor fi nevoite să angajeze cadre didactice suplimentare: „Trebuie să implementăm forme neobişnuite pentru noi metode de predare, care să-i facă pe aceşti copii receptivi la educaţie.“
Autor: Lavinia Pitu, DW- Berlin
Redactor: Ovidiu Suciu