Benzină cu cifră populistă superioară

Dintr-un început, Consiliul Concurenţei şi ANAF au fost mobilizate de către guvernul Boc. Controalele declanşate au plasat guvernul de partea şoferilor înfuriaţi, dar e vorba doar de o mişcare de imagine. Emil Boc a învăţat bine lecţia populismului, aceasta fiind singura etichetă potrivită pentru motivele invocate de premier ca justificare a scumpirii benzinei.

În primul rând este acuzat contractul de privatizare al Petrom, semnat în timpul guvernării lui Adrian Năstase. Contractul semnat în 2004 este într-adevăr dezavantajos pentru România, dar legătura dintre actualul preţ al benzinei şi acel moment e speculativă. Chiar dacă astăzi Petrom ar fi fost o companie de stat, România nu şi-ar fi permis să menţină un preţ atât de scăzut în condiţiile prezente, mai ales că 65% din necesar îl acoperă din importuri. Primul avantajat de această creştere a preţului la pompă este chiar statul, ale cărui venituri din taxele pe combustibili vor creşte. În plus, deşi ar fi putut să n-o facă, guvernul Boc a crescut recent taxarea suplimentară a carburanţilor.

Adevărul este că, în ciuda rezervelor noastre de petrol, preţul benzinei este blestemat să crească în următoarele decenii. În primul rând nu trebuie să uităm că rezervele României sunt fizic limitate. Nici pe piaţa internaţională viitorul nu arată bine. Marile ţări producătoare de petrol nu sunt cunoscute pentru stabilitatea lor politică, ultimul val de revolte din ţările arabe ducând la creşterea preţului la benzină în toată Europa occidentală. Un amestec de factori care garantează un viitor plin de preţuri şocante.

Între timp, confruntaţi cu aceeaşi problemă ca cea din România, miniştrii britanic şi belgian iau serios în calcul posibilitatea scăderii taxării benzinei pentru a reduce din şocul resimţit de către consumator. Deşi o bună parte din aceste taxe se duc în investiţii pentru crearea unor surse alternative de energie, decizia este motivată politic: guvernele ambelor ţări au amintiri negative cu greve ale şoferilor. Majoritatea presei europene critică însă acest gen de măsuri pentru populismul lor şi ineficienţa pe termen mediu. Cu alte cuvinte, o subvenţionare a şoferilor acum nu este un medicament, ci doar amânarea – şi agravarea - unei boli care va veni sigur.

Spre deosebire de colegii lor vestici, guvernul Boc nu prea are de unde să scadă taxele pe benzină, acestea fiind în continuare cele mai mici din UE. Doar că totul funcţionează pe dos la Bucureşti: guvernul măreşte taxele exact atunci când preţul benzinei creşte. Deşi măsura e corectă în sine, politicianul român preferă să dezinformeze, temându-se că poporul nu va înţelege nimic.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Robert Schwartz