Belgrad – Kiev (via Bucureşti): Otpor, Pora şi flash mob-urile

Flash mob s-ar putea traduce mobilizare fulger. Sunt proteste de stradă, având durată scurtă. Fără lozinci. Fără sloganuri. În poarta din strada Pangratti a televiziunii publice române, câteva sute de tineri au staţionat, sâmbătă, vreme de zece minute, aplicându-şi scotch pe buze sau punându-şi pungi în cap. Obiectivul: contestarea presiunilor politice la care a fost supusă redacţia de ştiri a TVR. Cu doar puţine zile înainte, un alt grup de tineri se adunase, tot pentru numai zece minute, în faţa cortului de campanie al Partidului Social Democrat, numai pentru a sparge baloane albastre purtând efigia formaţiunii de guvernământ.

Aceste gesturi amintesc de primele forme de manifestare a rebeliunii anti-autoritariste din fosta Iugoslavie. Cu ani în urmă, o mişcare studenţească a jucat un rol decisiv în răsturnarea regimului Slobodan Miloşevici. Mişcarea Otpor a practicat – cu stoicism şi răbdare – protestul non-violent, atrăgându-şi atenţia şi, mai ales, simpatia opiniei publice internaţionale. Otpor este activă în continuare – foştii studenţi sunt, astăzi, instructorii şi pedagogii grupărilor de rezistenţă civică din diverse ţări ale lumii în care puterea face abuz de prerogativele de care dispune. Şi-a lăsat urmele şi în Ucraina, acolo unde, vreme de mai multe săptămâni, mii de adversari ai puterii au protestat împotriva fraudei electorale comise în alegerile prezidenţiale.

Ce nu se ştie este că răbufnirea civică a avut parte de o repetiţie generală – în luna aprilie, în oraşul Mukaceve, din vestul Ucrainei, în timpul alegerilor locale de acolo. A fost ca un exerciţiu, combinând scenariile a ceea ce s-ar fi putut întâmpla mai târziu: skinheads au bătut observatorii iar poliţia a schimbat urnele cu altele dinainte preparate. Au urmat proteste – încununate de succes: candidatul opoziţiei a fost desemnat învingător. În fruntea protestelor de la Mukaceve s-a aflat mişcarea Pora. Cuvânt care în ucraineană înseamnă ”A venit vremea” şi care, ulterior, a devenit cuvântul ucrainean cel mai cunoscut în lume, după ce mişcarea a preluat coordonarea protestelor de la Kiev. Olga a fost în stradă şi la Mukaceve şi la Kiev, povestind: ”Am mărit secvenţa de la Mukaceve la nivelul întregii ţări”.

Instructori şi multiplicatori cu experienţă s-au aflat în spatele succesului mişcării Pora. O experienţă pe care nu au acumulat-o în Ucraina ci care a fost importată. De chiar revoluţionarii care, în anul 2000, l-au destituit pe Slobodan Miloşevici – membrii Otpor. ”Tot ce ştim am învăţat de la ei”, comentează Olga.

Activiştii Otpor fuseseră în Ucraina nu doar pentru a pregăti protestele de stradă ci şi ca observatori la alegeri, motivatori pentru electorat şi chiar strategi de campanie. Au susţinut cursuri la care au asistat persoane devenit, ulterior, la rândul lor, traineri. Sinisa Sikman, unul dintre instructorii cu experienţă ai Otpor, apreciază că a trebuit să adapteze puţin metoda sârbească pentru a putea fi aplicată circumstanţelor ucrainiene. Şi, totuşi, apreciază Sikman, ”tinerii ucrainieni cu care am colaborat sunt la fel de creativi, educaţi şi plini de umor ca şi tinerii sârbi care au protestat împotriva lui Miloşevici”

După succesul înregistrat în Georgia, când au contribuit la victoria Opoziţiei împotriva lui Eduard Şevardnadze, otporiştii au colindat şi prin Turcia sau Bosnia, pentru ca acum să dea roade în Ucraina. Printre ţintele lor se mai numără Belarusul dar şi alte republici ex-sovietice europene în care urmează, în curând, alegeri. Şi nu lucrează doar pentru răsturnarea Guvernelor, ci fac şi antrenamente cu activiştii diverselor mişcări ecologiste care obişnuiesc să protesteze în stradă. La Belgrad funcţionează, între timp, un ”Centru pentru răscoale paşnice”, deschis oricui doreşte să devină client. Iar termenul de client nu este greşit – studiile de aici se fac pe principii profesioniste şi sunt onorate, pecuniar, ca atare.