Barometrul indică furtună

Pe disensiunile existente în cadrul Consiliului de Securitate - scrie DIE WELT - avansînd ipoteza că el s-ar putea înşela de astă dată fiind posibil ca reticenţele Chinei şu Rusiei faţă de sancţionarea Teheranului pentru programul său nuclear să fie în cele din urmă învinse. In plus, Rusia nu poate fi încîntată de învecinarea cu un Iran nuclearizat. Cotidianul berlinez citat scrie: „A sosit momentul sancţionării Teheranului şi nu ar strica dacă ameninţarea cu un război s-ar face auzită în sala de conferinţe.Pentru Ahmadinejad trebuie să fie cît se poate de limpede că un Iran dotat cu arme nucleare îşi sapă singur groapa.”

Cert este că Ahmadinejad mai mizează şi pe factorul timp . Natura sancţiunilor abia urmează să fie stabilită iar pînă atunci preşedintele Iranului va mai profera ameninţări scrie HANDELSBLATT. Este însă posibil ca şi Consiliul de Securitate ONU să fi greşit socotelile crede DRESDNER NEUESTEN NACHRICHTEN constatînd că refuzul preşedintelui iranian de a sista procedurile de înnobilare a uraniului exercită o presiune mai mare asupra occidentului decît asupra Teheranului. Iar dcaă occidentul vrea să rămînă credibil el trebuie să acţioneze. Dar în ce fel ? se întreabă ziarul citat înainte de a ajunge la concluzia că sancţiunile nu vor determina Iranul să-şi modifice poziţia iar opţiunea militară implică riscuri de care ONU şi Uniunea Europeană ar trebui să ţină cont. Situaţia pare fără ieşire impresie pe care o întăreşte şi comentariul publicat în cotidianul KURIER pornind de la premiza că opţiunea militară nu ar surîde în momentul de faţă nici Statelor Unite nici Israelului, iar sancţiunile economice nu-i sperie pe mullahii de la Teheran stăpîni pe rezervele de petrol şi gaze. Ameninţarea cu izolarea economică a ţării nu aduce prejudicii decît celor care au interes într-o cooperare cu occidentul iar dintre aceştia nu fac oricum parte nici Ahmadinejad, nici acoliţii săi .

In momentul de faţă Ahmadinejad joacă un poker primejdios ştiind că occidentul are cărţi nu prea bune cîtă vreme nu se ştie ce reacţie vor avea China şi Rusia, membre permanente ale Consiliului de Securitate. Miza partidei creşte şi lui Ahmadinejad îi va fi din ce în ce mai greu să se retragă în ultima clipă - crede BASLER ZEITUNG.

„Tot aşa , mai departe ” – este sloganul pe care Angela Merkel şi Franz Müntefering l-au rostit la o conferinţă de presă la Berlin exprimînd astfel decizia comună de a duce mai departe reformele în pofida scăderii vizibile a popularităţii coaliţiei negru roşu în rîndul alegătorilor aşa cum o demonstrează şi sondajele de opinie. OSSTSEE ZEITUNG din Rostock ca şi MANNHEIMER MORGEN enumeră reformele care trebuie duse la capăt fără ca Angela Merkel însăşi să ştie cum...

KÖLNISCHE RUNDSCHAU se întreabă încotro se îndreaptă coaliţia , care este piatra filozofală a unei politici care promite cetăţenilor despovărări tot mai mari punîndu-i concomitent tot mai sever la plată. Cursul politic ar trebui să fie măcar plauzibil ceea ce din păcate încă nu este cazul deduce ziarul colonez citat. Azi, cotidianul DIE WELT publică un amplu articol intitulat „Holocaustul uitat” relevînd în subtitlu că în timpul celui de-al doilea război mondial, România i-a persecutat pe evrei în regie proprie. Acum un memorial care va fi ridicat în centrul Bucureştiului va cinsti memoria victimelor. Autorul articolului descrie dimensiunile memorialului ridicat după planurile lui Peter Jacobi , monument a cărui piatră de temelie va fi pusă pe 9 octombrie la Bucureşti şi citează şi cuvintele regretatului. Alexandru Safran fost mare rabin al României care a considerat drept un „Holocaust uitat” soarta celor circa 400 de mii de evrei victime ale prigoanei în România. Deşi au fost editate în ultimii ani cîteva lucrări consacrate acestui genocid, totuşi rolul special al României în exercitarea demenţei rasiale naţional - socialiste rămîne în mare parte prea puţin cunoscut. Sunt evocate perioada şi împrejurările istorice în care atrocităţile au fost comise, dar şi faptul că abia în ultimii ani, România şi-a asumat acest capitol sinistru al istoriei sale, căruia i-au căzut victime - conform statisticilor - între 200 şi 400 de mii de persoane.