Banii nu au miros, dacă sunt spălaţi

Andres Luther, purtătorul de cuvânt al Credit Suisse, mărturiseşte, într-un interviu acordat ziarului Tagesanzeiger, că banca a instituit o regulă internă prin care îşi îndrumă clienţii despre care se ştie că au bani de provenienţă incertă către un consilier fiscal. Aceasta, a subliniat Luther, se întâmplă în cazul în care "clientul, nou sau vechi, îi mărturiseşte consilierului său bancar că dispune de bani negri". În cazul în care clientul refuză sfatul băncii de a-şi legaliza poziţia, se aplică regula b: lichidarea contului.

Conform cotidianului elveţian, majoritatea clienţilor avizaţi acceptă, totuşi, împăcarea cu legea. Ceea ce nu înseamnă că numele lui Credit Suisse nu continuă să facă valuri în jurul afacerii cu CD-ul conţinând date bancare secrete pe care instanţele financiare germane ar dori să îl achiziţioneze de pe piaţa neagră. Cu alte cuvinte, este vorba despre un suport de date conţinând informaţii bancare furate, practic, din instituţiile de profil elveţiene. Datele fac referire în special la cetăţeni germani care au ocolit fiscul din Republica Federală şi au depus averi neimpozitate în conturi din Ţara Cantoanelor. Oficialul Credit Suisse a mărturisit, însă, că politicile băncilor nu se clădesc neapărat pe chestiuni ce ţin de fiscalitate. În traducere liberă: Credit Suisse nu-şi interoghează clienţii cu privire la relaţia acestora cu administraţiile fiscale din ţările din care provin. "Nu avem nici posibilitatea, nici obligativitatea să o facem", a explicat Luther.

Alte bănci, cum ar fi Züricher Kantonalbank, sunt mai bine informate. În primul rând, noii clienţi sunt verificaţi la impozit, în vreme ce vechilor deponenţi li se oferă sfatul unei consultări cu un consilier de profil. Adică, tocmai modelul despre care vorbeşte acum şi purtătorul de cuvânt al Credit Suisse.

În cele din urmă, după cum se vede, banii nu au miros. Doar că, pentru asta, e limpede: trebuie puţini spălaţi.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident