1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Bani negri în campania electorală

Despre finanţarea ilegală a partidelor politice nu se vorbeşte decât extrem de rar, ceea ce sugerează existenţa unui acord tacit transpartinic.

Ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a făcut o declaraţie cel puţin surprinzătoare. El a spus că fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat pentru o culpă foarte răspândită în România şi anume finanţarea ilegală a campaniilor electorale. Ministrul a făcut şi o trimitere precisă: “Domnul Traian Băsescu spune că a folosit doar bani albi. Hai să fim serioşi”, a încheiat Relu Fenechiu.

Ministrul liberal nu surprinde prin ce spune, ci prin simplul fapt că vorbeşte despre ceea ce în general se tace. Este cunoscut faptul că partidele nu reuşesc să acopere cheltuielile de campanie din surse legale, chiar dacă nimeni nu a prezentat niciodată dovezi în sensul cel mai riguros al termenului. Dar în afara unor informaţii parţiale şi cu surse neautentificate, există câteva investigaţii ale unor ONG-uri care nu au putut pătrunde în contabilitatea partidelor, dar care au calculat cu aproximaţie diferenţa dintre cheltuielile vizibile şi cele declarate. Diferenţa aceasta a fost extrem de mare şi imposibil de explicat, dar Curtea de Conturi nu a riscat niciodată să facă o investigaţie serioasă.

Aşadar faptul că partidele folosesc bani negri este un secret pe care îl ştie toată lumea şi despre care totodată nu vorbeşte nimeni. Este de fapt un veritabil tabu care nu a fost încălcat decât rareori, când cineva a avut interesul să o facă. De exemplu, preşedintele, Traian Băsescu, a pledat ca din întâmplare la o conferinţă a Institutului de Studii Populare pentru finanţarea partidelor şi a campaniilor electorale exclusiv din fonduri publice. Unii au aplaudat, probabil cei preveniţi de intenţiile sale. Dar şi mai interesant este că pledoaria preşedintelui nu a avut nicio urmare, cu toate că, la faţa locului, partizanii săi au făcut ample declaraţii favorabile pline de convingere. Părea că PDL va prelua tema şi o va dezvolta în Parlament. Ce anume a schimbat intenţiile partidului aflat pe atunci la putere şi care avea o majoritate suficientă ca să adopte o asemenea reformă?

De fapt nu întregul partid se bucurase de o asemenea propunere. Ea părea mai curând o trimitere cifrată la conflictul surd care cutremura pe atunci PDL şi care opunea pe Vasile Blaga preşedintelui Băsescu. Nu avem informaţiile necesare pentru a face legături cauzale, dar putem descrie în schimb circumstanţele. Înaintea Convenţiei PDL din 2011, la care poziţia primului ministru Emil Boc era serios ameninţată, a izbucnit scandalul contrabandei cu ţigări care a debutat prin arestarea spectaculoasă a zeci de vameşi în acelaşi timp. Dar şi mai surprinzător a fost că presa favorabilă puterii - şi nu cea afiliată opoziţiei - a publicat depoziţiile unui martor care sugerat implicarea lui Vasile Blaga în coordonarea întregii afaceri care ar fi avut ca scop final finanţarea partidului. Blaga a dat o replică sobră şi solemnă din care cei neiniţiaţi nu au înţeles nimic. Iar la scurtă vreme se producea propunerea preşedintelui Băsescu de a se interzice finanţările private, apaludată vizibil chiar de adversarii lui Vasile Blaga.

Din nou cu maximă prudenţă şi fără să putem afirma existenţa unei legături cauză-efect, putem spune doar că relaţia Blaga Băsescu s-a calmat şi s-a încheiat cu victoria previzibilă a lui Emil Boc la Convenţia din mai 2011. Întreaga poveste cu un misterios bătrânel cu aparenţă insignifiantă care îşi petrecea zilele la sediul PDL din strada Modrogan şi care ar fi avut rolul de a media plasarea în funcţie a vameşilor corupţi a fost scoasă de pe afiş şi nimeni nu a mai pomenit de atunci absolut nimic. Scandalul vameşilor, contrabanda cu ţigări, suspiciunile privitoare la finanţarea ilegală a partidului şi proiectul de reformă al preşedintelui Băsescu au fost toate acoperite de tăcere. Nici măcar cei care au aplaudat cu vivacitate ideea interzicerii finanţării private nu au mai rostit nicio şoaptă. Este cu siguranţă un episod unic, căci de fiecare dată proiectele preşedintelui au fost urmărite cu mare perseverenţă şi relansate periodic, dacă nu reuşeau să convingă din primul moment.

Dar dacă pe atunci zvonurile şi aluziile care cutremau partidul de guvernământ nu au fost asumate de nimeni până la capăt, acuzaţia de acum a ministrului Relu Fenechiu, care se poartă ca şi cum nu ar mai avea nimic de pierdut, pune toate partidele în cea mai proastă situaţie, căci nu e admisibil să spui public că multă lume cheltuieşte bani negri în campaniile electorale şi în acelaşi timp, să nu faci nimic.