Bătrânii, munca şi sistemul de pensii | Societate | DW | 23.11.2012
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Bătrânii, munca şi sistemul de pensii

Frica de sărăcie la bătrâneţe ori pofta de a-şi păstra intact rolul deţinut în societate - există cele mai varii motive pentru unii oameni să dorească să continue să lucreze chiar şi la vârste înaintate.

default

Hugo Kleine (76 de ani)

Un studiu OECD a documentat recent acest fenomen. Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, procentajul cetăţenilor de peste 60 de ani care continuă să lucreze a crescut în Republica Federală de la 21,4 la sută la peste 44 de procente.

În comparaţie cu alte state membre ale OECD, Germania se situează în partea de sus a listei. Faptul că în landurile germane numărul celor care încearcă să se menţină activi şi după împlinirea a 60 de ani s-a dublat în ultimul deceniu ridică o serie de întrebări. Li s-au pus lui Bernhard Switaiski şi Klaus von Holt, doi germani care, deşi au depăşit 60 de ani nu au de gând să-şi abandoneze slujbele, de care sunt pe deplin satisfăcuţi.

Primul intermediază obţinerea de joburi, celde-al doilea a primit recent un nou loc de muncă. Potrivit lui von Holt, „ mulţi oameni se tem de o reducere substanţială a veniturilor lor, de îndată ce ies la pensie, de aceea încearcă să amâne acest moment cât mai mult”.

În ce-l priveşte, nu acesta e motivul pentru care doreşte să muncească în continuare. „Ar fi fost păcat să se piardă experienţa de care dispun”. La 62 de ani, aristocratul german a primit o funcţie vremelnică de cercetător la Institutul de Studiere a Bolilor Neurodegenerative din Bonn.

Bernhard Switaiski e cu doi ani mai în vârstă. La 64 de ani e consilier la Oficiul Braţelor de Muncă din Bonn. Unde lucrează cu un program cu termen redus, de numai 19 ore pe săptămână, pentru a se putea dedica în restul timpului şi soţiei sale grav bolnave.

Lui Switaiski nu-i e frică de gaura neagră care se instalează în viaţa multora după ieşirea la pensie, la 65 de ani. La 64 de ani Switaiski e foarte activ întrucât a preluat mai multe funcţii onorifice şi are mulţi prieteni şi cunoscuţi.

În Germania speranţa de viaţă a crescut cu aproximativ un deceniu, din 1960 încoace. Faza vieţii fără muncă a crescut deci în mod considerabil. Sistemul de pensii germani mai are însă şi altă problemă. E vorba de chestiunea demografică, respectiv de rata scăzută a naşterilor înregistrate în Germania.

În opinia lui Switaiski şi a multor altora, trebuie făcut totul pentru a se reduce intervalul cuprins între ieşirea la pensie şi moarte. Altfel nu se va putea finanţa sistemul de pensii. Iar reducerea lor drastică va deveni inevitabilă.

Or, Germania şi-a permis prea multă vreme luxul de a-şi trimite prematur la pensie oamenii mai vârstnici. S-a argumentat că această ieşire timpurie din activitate ar amplifica şansele tinerilor de a scăpa de şomaj.

Din păcate, oamenii în vârstă care doresc să continue să lucreze, respectiv reintră în activitate după o pauză, se văd adesea discriminaţi şi nevoiţi să ocupe funcţii situate mult sub nivelul lor de calificare.