Băncile islamice: fără carne de porc, dar şi fără dobânzi

Noripah Kamso nu poartă năframă, printre plete i se văd cerceii argintii iar buzele îi sunt rujate într-un roşu nu neapărat strident dar, în orice caz, intens. Este preşedintele consiliului de administraţie al CIMB Principal, un fond malaezian de investiţii pornite să convingă clienţi europeni să facă "islamic banking".

CIMB Principal este, de fapt, singurul fond islamic acreditat de BaFin, autoritatea care supraveghează în Germania piaţa fondurilor de investiţii. Scopul vizitei lui Noripah Kamso la Frankfurt este să atragă cât mai mulţi dintre cei circa patru milioane de musulmani trăitori în Germania - dar nu ar avea nimic împotrivă dacă investitori din afara comunităţilor musulmane ar opta pentru "islamic banking" cu CIMB Principal.

Instituţii bancare respectând principiile cărţii sfinte a islamului funcţionează încă din anii 70. Dobânzile sunt interzise, la fel şi pariurile şi alte operaţiuni speculative. Nu se investeşte în producători de alcool, în comerţul cu carne de porc, în jocuri de noroc şi în industria sexului sau a pornografiei - chiar dacă aceste pieţe sunt extrem de profitabile. La fel, nici în antreprenorii îndatoraţi cu peste 30% din cifra de afaceri. Conform normelor eticii bancare islamice filtrate prin rigorile Coranului, 27 dintre firmele germane listate la bursă corespund pretenţiilor CIMB Principal.

Volumul total al industriei finanţelor islamice este 1200 de miliarde de euro şi creşte anual cu 15%. Nu este decât un procent din întreaga piaţă financiară globală dar, cel puţin de la izbucnirea actualei crize globale, destui potenţiali investitori caută zone alternative de depozitare. Cu atât mai mult cu cât sunt destui care au prins a se teme de exerciţiile speculative.

Cine ar fi interesat să depună bani într-un depozit care nu produce dobânzi? Coranul nu le permite, desigur - iar respectarea rigorilor este supravegheată de un consorţiu reprezentând bănci naţionale din state musulmane. Dar este loc de joacă pe lângă rigorile legii islamice. În fond, banca profită de banii investitorilor, astfel că, anual, sumele depuse fac pui. Printre primii care s-au îndreptat spre produsele financiare islamice s-au numărat investitorii arabi din Statele Unite; o bună parte dintre ei s-au retras, după 11 septembrie 2001, de pe piaţa americană. Al doilea val a venit odată cu criza, când, de altfel, s-a născut şi "Dow Jones Islamic Market Titans Index", catalogul celor mai puternice 100 de afaceri conforme islamului din Europa, SUA şi Asia. Între timp, lista s-a dublat, odată cu creşterea interesului pentru acest tip de investiţii.