1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Avortul şi riscurile sociale

Legea pensiilor unificate a readus în centrul atenţiei o disproporţie demografică cu consecinţe greu de compensat chiar şi pe viitor. Natalitatea scade şi populaţia României îmbătrîneşte ireversibil.

default

Legătura dintre pensii şi structura populaţiei a devenit evidentă odată cu criza economică. Guvernul a fost nevoit să invoce argumentul demografic pentru a justifica tăierea pensiilor cu 15%, dar dezbaterea nu a fost dusă până la ultimile sale consecinţe. A fost evocat doar, în treacăt, faptul că în viitor, aproximativ prin anul 2050, dacă tendinţa demografică actuală se păstrează, România se va găsi într-un dezastru social.

În România, lumea evită de regulă un subiect foarte nevralgic: scăderea continuă a natalităţii şi mai ales incidenţa neobişnuit de mare a avorturilor provocate.

Statistica globală arată o repartiţie inegală a incidenţei avorturilor, iar pe alocuri valorile sunt destul de ridicate ca în Statele Unite, de exemplu, unde rata avorturilor este mai mare decât media din UE, exceptînd România.

Potrivit statisticilor globale realizate de Alan Guttmacher Institute, cea mai ridicată incidenţă a avorturilor provocate se întâlneşte în Federaţia Rusă : 42,8 de avorturi la 1000 de femei aflate între 15 şi 44 de ani. Urmează însă România cu o rată de 26,7 la mie (în anul 2008), apoi Bulgaria (23,4), Ungaria (21,2), Suedia (20,8), SUA (19,4) şamd. Cele mai puţine avorturi au fost înregistrate în Elveţia (6,4 la 1000 de femei) şi în Germania (7 la mie).

Există în România o „cultură a avortului“?

Situaţia românească nu este însă reflectată fidel din cauză că avorturile nu sunt în mod riguros declarate. Specialiştii sunt unanim de acord că incidenţa oficială a avorturilor (aşa cum este ea raportată de Institutul Naţional de Statistică) este mult subevaluată. În plus, subiectul este aproape complet neglijat de sociologia românească şi de aceea referinţele sunt preponderent străine.

Potrivit unui studiu realizat de Stanley K. Henshaw, Susheela Singh şi Taylor Haas, România are o situaţie ieşită din comun şi explicabilă doar prin existenţa unei „culturi a avortului“. Cu alte cuvinte, în România avortul ar fi ajuns să fie acceptat în mentalitatea publică nu ca soluţie ultimă în situaţii dramatice, ci pur şi simplu ca metodă contraceptivă.

Studiile citate, dar şi observaţiile curente ale medicilor din România arată că, în ciuda faptului că în ultimii 20 ani mijloacele contraceptive moderne au devenit foarte accesibile, incidenţa avorturilor la cerere a rămas foarte ridicată. În România pur şi simplu tinerele femei recurg la avort cu foarte mare uşurinţă.

Dar, în perspectivă istorică, statistica arată de-a dreptul dramati. Din decembrie 1989, de la Decretul CFSN de legalizare a avorturilor şi până în 2008 au avut loc, potrivit datelor oficiale raportate anual de Institutul Naţional de Statistică, 7 179 194 de întreruperi voluntare de sarcină. Neoficial se apreciază că numărul real ar putea atinge 11 milioane. Numai în 1990 au avut loc 992 265 de avorturi (sursă INS).

Autorităţile române se feresc să abordeze subiectul deschis

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice evocă, în treacăt, aceste valori surprinzător de ridicate, dar evită, din motive ideologice, o analiză detaliată a fenomenului.

Guvernul, la rândul său, nu manifestă nici o îngrijorare, ba dimpotrivă, elaborează an de an planuri menite nu să limiteze fenomenul, ci să-l faciliteze, prin adoptarea în sistemul public a unor metode avortive de ultimă oră.

Planurile Ministerului Sănătăţii din 2009 arătau o preocupare pentru „implementarea avortului în siguranţă în condiţii de ambulatoriu şi pentru implementarea avortului medicamentos la scară naţională".

Siguranţa pacientelor este desigur un obiectiv corect dar, în absenţa unor constrângeri etice mai ferme, tehnica superioară are ca efect banalizarea avortului şi face acceptarea lui mai uşoară.

Ceea ce în România se ignoră cu siguranţă este că în lumea largă şi mai ales acolo unde conceptul de autonomie personală este la mare preţ (ca în Olanda, ţară cu legislaţie foarte permisivă dată ca exemplu în rapoartele UE), avortul este privit cu tot mai mare reţinere şi nu este confundat cu mijloacele contraceptive.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Rodica Binder