1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Avocatul Poporului prilejuieşte o nouă dispută

Se poate observa că slaba cultură a dialogului şi compromisului, ca şi polarizarea puternică din ultimii ani fac aproape imposibilă îndeplinirea condiţiilor puse de Comisia Europeană.

Câteva ONG-uri cu bună vizibilitate publică (Expert Forum, Freedom House, GDS) au contestat numirea lui Victor Ciorbea în fruntea instituţiei Avocatului Poporului, considerând că procedura nu a fost transparentă şi că a fost viciată de considerente politice. Semnatarii acestui punct de vedere citează şi un document al Comisiei Europene din anul 2012 în care se solicita guvernului Ponta şi majorităţii USL „numirea în mod transparent a unui Avocat al Poporului care să fie acceptat de toate formaţiunile politice”.

Considerând că această condiţie nu a fost respectată, organizaţiile semnatare solicită demararea unui nou proces de desemnare „printr-un consens al tuturor forţelor politice”.

Din păcate aceste mesaje bine intenţionate nu fac adesea decât să inhibe dezbaterea despre modificarea Constituţiei. În principiu ar trebui ca Avocatul Poporului să fie imparţial, dar această condiţie este foarte greu de îndeplinit. PDL numise în fruntea instituţiei un om favorabil care a fost destituit pentru a impune o persoană cu preferinţe opuse. După observaţiile Comisiei Europene, PDL propusese să se revină la candidatul său destituit, de unde rezultă că dorea de fapt o restaurare a propriei puteri. USL a ignorat complet propunerea Opoziţiei şi a impus un candidat propriu din afara partidelor, dar acesta a demisionat discret mult înainte de încheierea mandatului. A considerat oare că nu face faţă presiunilor?

Se poate observa în orice caz că slaba cultură a dialogului şi compromisului, ca şi polarizarea puternică din ultimii ani fac aproape imposibilă îndeplinirea condiţiilor puse de Comisia Europeană. A numit oare preşedintele Băsescu judecători la CCR care să respecte standardele înalte ale instituţiei? Întrebarea este relevantă căci CCR ar trebui, într-o şi mai mare măsură decât Avocatul Poporului, să răspundă celor mai exigente criterii. Dar din 2003 încoace toate partidele politice au urmărit în mod consecvent să obţină o cât mai mare influenţă asupra acestor două instituţii devenite vitale în echilibrul puterilor. CCR deţine cheia multor dispute politice, iar Avocatul Poporului este singurul for care poate contesta ordonanţele de urgenţă ale Guvernului.

Aşa cum a arătat foarte bine şi Comisia de la Veneţia, în punctul ei de vedere exprimat asupra ordonanţelor de urgenţă la finele anului 2012, cea mai bună soluţie ar fi ca regimul însuşi al ordonanţelor să fie schimbat, căci Constituţia instigă la utilizarea abuzivă a acestui procedeu. Apoi, ar fi mult mai bine ca monopolul pe care îl exercită Avocatul Poporului să fie pur şi simplu desfiinţat. Este arbitrar ca dreptul de a contesta ordonanţele guvernului să fie deţinut de un singur actor constituţional şi nu de toţi ceilalţi interesaţi. De ce nu ar obţine şi grupurile politice din Parlament acelaşi drept? De ce nu ar primi şi ordonanţele acelaşi tratament ca proiectele de lege?

Vedem prin urmare că dacă Avocatul Poporului nu ar mai deţine această putere neobişnuită, care nici nu ţine de esenţa misiunii sale, nu ar mai exista aceste insolubile probleme legate de imparţialitatea celor care conduc instituţia. Este utopic să ne imaginăm că în ambianţa politică românească s-ar ajunge vreodată la un consens. Este mult mai productiv dacă s-ar relua reflecţia despre modificarea Constituţiei.