1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Aventurile casei KGB din Koeln

Aşa-numita casă a KGB-ului din Koeln, e vorba de fosta reprezentanţă comercială sovietică din Oraşul renan a trecut vremelnic din patrimoniul Rusiei, în cel al Germaniei.

default

Omul care l-a sunat pe Sedelmayer: Vladimir Putin

Un tribunal regional i-a dat dreptate unui om de afaceri, care a cerut scoaterea casei la mezat.

In chestiune e o clădire, care ar fi trebuit să fie reprezentanţa comercială a Uniunii Sovietice. In realitate, fusese centrala renană a serviciilor secrete comuniste. Motiv pentru care fusese poreclită casa KGB. Că ea aparţine de drept Rusiei cu tot cu microfoanele ei ascunse nu s-a îndoit mai nimeni, până de curând. Când s-a pronunţat sentinţa unui tribunal regional, care i-a dat câştig de cauză omului de afaceri german Franz Sedelmayer.

Devenit investitor în Rusia, omul achiziţionase în anii 90 o vilă somptuoasă, dar grav deteriorată la Sankt Petersburg. O renovase şi o transformase în sediul firmei sale. După care trezise pofta mai marilor Rusiei.

Fostul kaghebist din Dresda, Valdimir Putin, care avea să devină ulterior preşedintele Rusiei, iar mai nou premierul ei, îl sunase într-o bună zi, în calitatea sa de-atunci de salariat al administraţiei oraşului Petersburg. Putin afirmase că-i trebuie clădirea, întrucât o vrea preşedintele ţării, Boris Elţîn. Şeful statului, au mai afirmat atunci oficialii ruşi, ar avea nevoie de vilă, pentru a o folosi ca rezidenţă de stat.

Pe scurt, Sedelmayer a fost expropriat. Odată naţionalizată casa lui, Sedelmyer şi-a abandonat afacerea, a revenit în Germania şi s-a adresat justiţiei, cerându-i să impună Rusiei despăgubiri. S-a apucat să caute un edificiu aflat în proprietatea Rusiei, care să poată fi pus sub sechestru. La găsit la Koeln şi a înaintat o petiţie tribunalului regional cerând punerea sa la licitaţie. Curtea i-a dat dreptate, astfel încât banii rezultaţi din vânzarea clădirii au trecut în buzunarul lui Sedelmayer. Potrivit omului de afaceri germani miza întregii chestiuni depăşeşte sensibil latura ei pecuniară.

O-Ton

Era o chestiune de principiu: funcţionează statul de drept german ori ba? Se pot impune în Germania sentinţe împotriva unui stat străin oricât de mare şi de important? Poate fi trasă chiar şi Rusia la răspundere? Fiindcă dacă nu se poate Germania s-ar confrunta cu o problemă gravă, întrucât şi-ar condamna la eşec toate acordurile bilaterale prevăzând promovarea investiţiilor străine şi protejarea lor, a reliefat petiţionarul german. Povestea nu s-a terminat aici. In cursul licitaţiei forţate care a urmat Rusia şi-a cumpărat îndărăt clădirea, plătind pentru ea 2,9 milioane de euro. Ceea ce nu acoperă totuşi integral paguba pe care i-au pricinuit-o oficialii ruşi lui Sedelmayer. Aceasta se ridică la aproape 5 milioane de euro. Cu toate acestea, verdictul justiţiei germane l-a satisfăcut, cu atât mai mult cu cât l-a ajutat să recupereze măcar o parte din pierderile suferite.