Autoritatea federală de studiere a dosarelor STASI

La 16 ani de la reunificarea Germaniei, fosta RDG continuă să fie prezent, aşa după cum s-a văzut săptămîna trecută cînd au fost date publicităţii o parte a arhivelor Rosenholtz ale fostei securităţi est-germane. Actele fostei Stasi sunt adunate şi cercetate de autorităţile federale care răspund de arhivele fostei securităţi est-germane, o instituţie care în felul ei nu a exista în această formă niciodată în lume. Aproape 40 de ani a adunat Ministerul pentru securitatea statului din RDG materiale despre milioane de oameni. Turnători şi spioni au tras cu urechea şi au urmărit îndeaproape, mai ales în RDG şi Germania federale în special pe oamenii politici, pe cei din domeniul artei şi al ştiinţei. Aşa numiţii colaboratori neoficiali nu s-au temut de nimic. Ei au citit scrisorile private, au ascultat convorbirile telefonice şi au documentat ei înşişi cele mai intime momente din viaţa unor persoane care în marea lor majoritate nu au avut habar că li s-a întîmplat aşa ceva. Sistemul alcătuit din turnători, din teamă permanentă, din denigrări este pentru orice dictatură absolut necesar pentru a supravieţui, consideră Marianne Birthler, responsabila guvernului federal pentru arhivele Stasi,care precizează că securitatea de stat a fost cel mai important instrument al partidului comunist pentru a-şi asigura puterea. Nu se poate înţelege nici o dictatură fără poliţia ei secretă ,care în toate dictaturile din această lume are sarcina de a asigura puterea celor mai puternici, care nu sunt legitimaţi democratic. De aceea şi astăzi documentele Stasi sunt de o enormă importanţă nu doar pentru istorici şi cercetători, ci şi pentru cetăţenii obişnuiţi care vor să afle dacă au fost ascultaţi de Stasi sau observaţi îndeaproape de agenţii ei. După căderea zidului ruşinii din Berlin în 1989 militanţii pentru drepturi cetăţeneşti au ocupat sediul Stasi din Berlin împiedecînd în acest fel ca actele să fie distruse. După reunificare Bundestagul a adoptat o lege privind actele Stasi în care se stabileşte ca accesul la aceste documente să poată avea loc pe termen lung şi ca cei afectaţi să aibă posibilitatea să primească materialele care cuprind informaţiile Stasi despre ei. Autorităţile federale de resort administrează, arhivează ,verifică şi adeveresc actele Stasi care se întind pe 172 de km. O instituţie unică în felul ei cu o deosebită importanţă şi în prelucrarea critică a trecutului, apreciază Marianne Birthler,care atrage atenţia că pentru prima dată în lume arhivele poliţiei secrete ale unei dictaturi au fost deschise accesului public pentru ca cei care au suferit sub dictatură să afle ce li s-a întîmplat. Este absolut senzaţional, şi de aceea şi motivul pentru care multe ţări care au ieşit din dictatură se interesază pînă astăzi de activitatea şi de felul cum lucrăm. Nu pentru a ne imita, ceea ce ar fi eronat, dar pentru a se motiva în activitatea proprie. Doar faptul că noi o facem , întăreşte poziţia multora în lume care se ocupă de prelucrarea critică a dictaturilor,declară Birhler. In ultimele săptămîni însă Marianne Birthler a fost supusă unor critici legate de faptul că autorităţile pe care le conduce au ţinut secretă prea mult timp legendara arhivă Rosenholtz. Actele Rosenholtz deţin date şi informaţii despre peste 43 de deputaţi ai Bundestagului din perioada 1969-1972. Doar cinci dintre ei au fost însă aşa numiţi colaboratori neoficiali ai Stasi. Printre care Leo Wagner, creştin-social şi Julius Steiner ,creştin-democrat. Ambii au fost plătiţi de Stasi ca în aprilie 1972 să facă să eşueze moţiunea de cenzură contra fostului preşedinte Will Brandt. Presupunerea că Stasi s-a aflat prezentă masiv în fracţiunile din Bundestag s-a dovedit a fi fost exagerată, a declarat Birthler. Majoritatea politicienilor amintiţi în arhiva Rosenholtz, ca Helmut Schmidt, Willy Brandt sau Franz Joseph Strauss au fost victime şi nu colaboratori ai Stasi. La criticile că actele Rosenholtz au fost publicate atît de tîrziu pentru a-i proteja eventual pe turnătorii din Germania de vest, Birthler a precizat că atunci cînd se dau publicităţii documente trebuie să respectat echilibrul dintre interesul public şi o atitudine obiectivă faţă de ele, ţinînd seama şi de protejarea sferei personale. Nu este permis ca cineva care a suferit în trecut din cauza securităţii de stat să fie din nou victimă în urma publicării unor date din acte care nu privesc absolut pe nimeni.Marianne Birthler este convinsă că autorităţile pe care le conduce sunt necesare să-şi continue activitatea şi după 16 ani de la reunificarea Germaniei. Ea se apără contra ideii de a lăsa arhivele stasi pe seama Arhivei federale. Pe de o parte acest material cuprinde date sensibile care ar putea afecta oameni încă în viaţă. Pe de altă parte interesul cetăţenilorr faţă de ele continuă să fie foarte mare. În ultimul an s-au primit 80.000 de cereri de cercetare a actelor personale, la care se adaugă cererile unor cercetători şi ziarişti, aşa încît valul de cereri de rezolvat este încă un argument de ce o asemenea instituţie deosebită trebuie să existe încă mult timp, consideră Birthler.In afară de aceasta autorităţile federale de resort au o deosebită importanţă şi în prelucrarea critică a trecutului redegist. Ele contribuie la evitarea unei viziuni romantice asupra fostei RDG, a mai declarat Marianne Birthler. Nu avem voie să acceptăm ca dictatura socialistă să rămînă ne clarificată,sau ca răul produs de ea să fie minimalizat. Impotriva acestui rău nu există decît un remediu: informaţie ,informaţie şi iar informaţie. Oamenii trebuie să ştie cum a fost. Atunci vor putea cădea mai greu în capcana de a privi trecutul redegist cu bunăvoinţă crede Marianne Birthler, responsabila guvernului federal pentru arhivele Stasi.