Ascensiunea remarcabilă a Argentinei, la zece ani de la falimentul de stat

Cu exact un deceniu în urmă, Argentina traversa cea mai gravă criză din istoria sa de 200 de ani. Oamenii ieşiseră în stradă pentru a protesta împotriva gravei situaţii şi a politicienilor făcuţi responsabili că s-a ajuns atât de departe. Demonstranţii le-au cerut guvernanţilor să plece de la putere, s-au înregistrat ciocniri cu forţele de ordine, soldate cu aproape 40 de morţi.

Argentina era în faliment, economia se afla la pământ iar politicienii, corupţi, îşi dovediseră incompetenţa. Ţara era sugrumată de o datorie externă imensă, de peste 170 de miliarde de dolari. Puţini mai aveau un loc de muncă, mulţi copii sufereau de foame într-o ţară odinioară bogată.

Lui Roberto Lavagna nu-i vine să creadă, din perspectiva actuală, cât de jos se prăbuşise ţara sa: "A fost o situaţie grea. Mulţi istorici sunt de părere că a fost cea mai gravă criză din 1890 încoace. Situaţia socială a oamenlor era catastrofală. 52 la sută din populaţie, deci mai bine de jumătate, trăia sub limita sărăciei."

Roberto Lavagna a fost numit în 2002 ministru al Economiei în Argentina şi, împreună cu preşedintele de mai târziu, Nestor Kirchner, a scos ţara din dificultate. Kirchner a declarat ţara incapabilă de plată, a plătit doar datoria către FMI. Restul datoriilor le-a şters pur şi simplu din bilanţuri. Prin subevaluarea monedei naţionale, Peso, Argentina a redevenit treptat competitivă. Lavagna a explicat:

"În acest proces au existat mai multe decizii fundamentale: mai întâi, am stabilit că motorul creşterii economice trebuie să fie consumul. În Argentina, vreme de 20 de ani şi mai bine nu se pusese preţ decât pe export şi pe investiţii. Consumul nu era privit decât ca un detaliu agasant. Al doilea lucru fundamental a fost acela că Argentina avea nevoie de un excedent comercial. Al treilea: a trebuit să recunoaştem că datoriile au ajuns la un nivel care făcea imposibilă rambursarea. O reeşalonare a fost inevitabilă, însoţită de ştergerea unei mari părţi a datoriilor, ceea ce azi se numeşte în termeni tehnici "haircut"."

La 10 ani de la intrarea în faliment a Argentinei, în capitala Buenos Aires şi în multe alte oraşe nu se simte nimic din actuala criză globală. Oamenii au mult mai mulţi pesos în portofel, pe care îi şi cheltuie fără grijă. Totuşi, când privesc spre unele ţări europene, argentinienilor le revin în memorie momentele dureroase pe care le-au traversat. Ei ştiu cum e când propria ţară ajunge la faliment.

Argentina a reuşit să se redreseze, măcar pentru moment. Dar, următoarea criză vine cu siguranţă, avertizează aşa-numiţii Porteños, locuitorii capitalei. Se pare că încrederea lor în progres şi bunăstare materială nu este chiar deplină.

Autor: Julio Segador / Ioachim Alexandru
Redactor: Ovidiu Suciu