1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Arta fără frontiere

Plecaţi definitiv din ţară, artiştii plastici născuţi în România nu au fost masiv expuşi dificultăţilor de comunicare cu noul mediu. Totuşi, mulţi dintre ei au rămas, din păcate, prea puţin cunoscuţi.

Iniţiative instituţionalizate sau particulare au risipit în cercuri destul de restrînse această necunoaştere. Chiar dacă marile revelaţii au fost rare, fiecare nouă expunere a operelor unor artişti din România în occident a mai defrişat o porţiune din hăţişul ignoranţei, lărgind coridorul de acces la operele celor plecaţi de acasă.

O galerie şi-a asumat în mod deliberat în Germania misiunea de a face cunoscute cît mai multe creaţii plastice ale unor artişti din România, de cele mai diverse etnii: Galeria Emilia Suciu din Ettlingen.

Curajul este remarcabil, din cel puţin două motive: Emilia Suciu a colecţionat opere ale unor plasticieni din România, din secolul XX, dar şi creaţii ale unor artişti occidentali, instituind astfel un dialog între stiluri şi tradiţii. În al doilea, rînd preferinţele Emiliei Suciu s-au îndreptat către arta constructivist-concretă, cinetică, Op Art. Procedînd astfel, galerista a mizat indirect şi pe faptul că în domeniul avangardei „istorice”, mulţi artişti originari din România - un Tristan Tzara, un Victor Brauner, spre a nu mai insista asupra lui Brâncuşi - au nume şi renume în plan european şi mondial.

Ocazia de a sesiza „pe viu” prin ce se aseamănă şi deosebesc plasticienii originari din România de confraţii lor apuseni, Galeria Emilia Suciu a oferit-o din 1988 încoace, prin expoziţiile realizate, în medie, cîte cinci anual.

Iată doar cîteva titluri: Arta constructivistă în Europa începînd din anii '20 (1992) , Constructive Art in Europe at the Threshold of the Third Millenium, în anul 2000, incluzînd lucrările a 90 de artişti, „ARTE MADI” - Geometrie liberă, 2001 (43 de artişti), Franţa – artă constructivist-concretă, 2001, expoziţia jubiliară 20 de ani de existenţă a Galeriei Emilia Suciu, decembrie 2008, Expoziţia extraordinară Yaacov Agam, 2009, Maeştri ai artei cinetice şi ai abstracţionismului geometric (2009).

Pe lîngă expoziţiile temporare, Emilia Suciu este iniţiatoarea şi curatorul unei colecţii cuprinzînd 200 de lucrări „Pictura secolului XX în România”, precum şi editoarea unui album consacrat acestui segment al artelor plastice din ţară. Se mai adaugă la amintita colecţie şi lucrările din anii '60 şi '70, sculpturi metalice, ale artistului ungar János Maróti.

Din 1993, de la Karlsruhe, Galeria Emilia Suciu se mută la Ettlingen, în vila fostei conduceri a ţesătoriei Ettlin, cu o suprafaţă de expunere de 200 de metri pătraţi. Aici a fost vernisată la 1 decembrie 2012 expoziţia de grup Artişti din România în străinătate. Ultimii 70 de ani

Iată şi numele expozanţilor ale căror creaţii pot fi vizionate în aceste luni de iarnă la Ettlingen: Mirela Anura, George Apostu, Friedrich von Bömches, Ioan Bunus, Adina Caloenescu, Mircea Ciobanu, Roman Cotoşman, Doru Covrig, Natalia Dumitresco, Ingo Glass, Istvan Gyalai, Etienne Hajdu, Eugene Ionesco, Ion Isaila, Alexandre Istrati, Peter Jacobi, Zoltan Kemeny,Iulian Mereuta, Eva Nagy, Ion Nicodim, Paul Neagu, Henri Nouveau, Ion Pacea, Roland Phleps, Dana Roman, Victor Roman, Diet Sayler, Sandor Simon, Daniel Spoerri, Mattis Teutsch. 

Este poate nevoie de un efort suplimentar de imaginaţie şi empatie pentru a realiza cîtă străduinţă şi talent organizatoric, cîtă pasiune, cît discernămînt estetic şi simţ critic şi, nu în ultimă instanţă, cîtă disponibilitate afectivă necesită laolaltă organizarea unor expoziţii de felul celor menţionate mai sus şi, fireşte, a celeia actuale.

În interviurile acordate presei scrise răzbat pasiunea şi tenacitatea Emiliei Suciu. Ea dă dovadă de o fervoare demnă de un misionar în încercarea de a face cunoscută în apus complexitatea estetică, diversitatea etnică şi stilistică a picturii artiştilor din România, ale căror creaţii, aşa cum opinează galerista, fac pe deplin faţă concurenţei „occidentale”.

În Germania, cunoscătorii sunt deja temeinic familiarizaţi cu operele unui Ingo Glass, Peter Jacobi, Diet Sayler, Daniel Spoerri, Roman Cotoşman sau Friedrich von Bömches, artişti răsplătiţi deja cu numeroase premii germane şi internaţionale.  

Pe lîngă aceşti creatori consacraţi, Emilia Suciu continuă să scruteze cu atenţie evoluţiile artei plastice contemporane în România, concentrîndu-se asupra unor tineri artişti „experimentali”, ale căror lucrări sunt promiţătoare.

În vremuri de criză, cînd pînzele unor plasticieni consacraţi au devenit obiectul unor afaceri de miliarde, culminînd recent cu licitarea la Sotheby’s a unui tablou abstract de Gerhard Richter contra sumei de 34,3 milioane de dolari, expoziţii precum cea consacrată artiştilor plastici din România sunt nu numai reconfortante, ci şi revelatoare.

Un efect deloc întîmplător, datorat şi foarte clarei concepţii a galeristei Emilia Suciu, despre relaţia amatorului de artă cu obiectul pasiunii sale. Ar exista, în viziunea acestei împătimite promotoare a creaţiilor artiştilor din România în străinătate, trei categorii de amatori: cei care cumpără tablouri pentru a-şi înfrumuseţa locuinţa, ambianţa. Există apoi adevăraţii colecţionari, concentraţi sau fixaţi asupra anumitor artişti, curente sau stiluri. Şi, în sfîrşit, există amatorii cu dare de mînă care „investesc” în artă. 

Dincolo de toate acestea, profesia de galerist şi patima de colecţionar cer timp, consecvenţă, tenacitate, cunoaştere, o largă deschidere spre lume, o dragoste de semeni. Calităţi pe care Emilia Suciu pare a le deţine, cu prisosinţă. Următoarea expoziţie în vila din Etltingen va fi consacrată lui Peter Jacobi.