1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Arta de a îmbătrâni - provocări şi viziuni teatrale

Teatrul Naţional Timişoara găzduieşte în aceste zile primul festival al Convenţiei Teatrale Europene intitulat "Art of Ageing" - Arta de a îmbătrâni, care cuprinde şi două coproducţii româno-germane.

default

Scenă din spectacolul "Căpşunarii şi orfanii"

"Transformările demografice ale societăţii noastre reprezintă una din cel mai mari provocări ale anilor ce vin" - e constatarea care a determinat Convenţia Teatrală Europeană (European Theatre Convention, pe scurt ETC) să organizeze un festival cu titlul "Arta de a îmbătrâni". Proiectul a fost elaborat de opt teatre europene, între care şi două din România - Teatrul Naţional Timişoara şi Teatrul Naţional "Marin Sorescu" din Craiova.

Festivalul găzduit de Naţionalul timişorean a programat în deschidere (joi, 16 aprilie) două coproducţii româno-germane: prima a Teatrului Naţional Timişoara şi a Badisches Staatstheater din Karlsruhe - "Pe ceas. Cu 60 de minute mai batrân" (în germană "Die Uhr tickt"), cea de-a doua a teatrului craiovean şi a Staatstheater Braunschweig - "Căpşunile şi orfanii" (în germană "Erdbeerwaisen").

Cu nerăbdare sunt aşteptate şi celelalte două coproducţii, de astă dată germano-slovacă, respectiv germano-croată: "Fen fires" de Nino Haratischwili (Deutsches Theater din Berlin şi Teatrul Naţional Slovac din Bratislava) şi "I'm afraid we know each other now" de Ivor Martinic (Teatrul şi Orchestra Heidelberg şi Gavella City Theatre din Zagreb).

Festivalul se încheie cu spectacolul "Maria de Buenos Aires", pe muzica lui Astor Piazzolla şi versurile lui Horacio Ferrer, pus în scenă de regizoarea Ada Lupu. Tot în aceste zile, mai precis până pe 22 aprilie, are loc şi o nouă ediţie a FEST-FDR (Festivalului Eurpean al Spectacolului Timişoara şi Festivalul Dramaturgiei Româneşti).

"Ce influenţă exercită îmbătrânirea populaţiei asupra societăţii noastre?" şi "ce consecinţe are acest fapt pentru viitorul teatrului?" - iată, potrivit unui comunicat al ETC, câteva din întrebările la care dramaturgii au încercat să răspundă prin proiectele amintite.

Preţul amar al căpşunilor ieftine

Proiectul teatrului craiovean şi al celui din Braunschweig dezvăluie o realitate dureroasă a societăţii româneşti, având, însă, tangenţe şi cu cea germană. E vorba de numeroşii copii lăsaţi, în cel mai fericit caz, în grija bunicilor, de către părinţii plecaţi la muncă în străinătate, aşa-numiţii "căpşunari", indiferent dacă aceştia lucrează ca sezonieri în agricultură, în construcţii, măcelării sau îngrijesc persoane vârstnice. Se estimează că numărul românilor angajaţi în străinătate, inclusiv cei care lucrează la negru, se ridică la cinci milioane.

Alexandru Boureanu

Alexandru Boureanu

Ce se întâmplă cu aceşti copii, lăsaţi acasă, ai căror părinţi îngrijesc bătrânii, mai precis părinţii germanilor? Alexandru Boureanu, director artistic al teatrului din Craiova, vorbeşte de consecinţele pe care le generează lipsa, adesea, a unei întregi generaţii, cea a părinţilor. Cercetările făcute în judeţul Dolj au relevat situaţii cu adevărat dramatice. O bunică avea, de pildă, grijă de nu mai puţin de 24 de nepoţi. Aceşti copii nu numai că sunt nevoiţi să crească fără părinţi dar, adesea, şi într-o sărăcie lucie. Interesantă e reacţia, diferită, a publicului la acest spectacol bilingv şi interactiv, prevăzut la final cu discuţii. Pe cât de cunoscut e acest fenomen în România, pe atât de necunoscut este el în Germania. "Un român care vine să culeagă, de pildă, căpşuni în Germania, făcând posibil preţul redus al acestora pe piaţa internă, presupune un copil rămas singur în România", atrage atenţia Alexandru Boureanu. Un spectacol care "invită fără îndoială la reflecţie".

Populaţia Europei, în declin

Szene aus dem Theaterstück Die Uhr tickt

"Pe ceas. Cu 60 de minute mai batrân"

O realitate care stă la baza spectacolului realizat în urma cercetării făcute de dramaturgul Peca Ştefan atât în Germania cât şi în România. "Ce s-ar întâmpla dacă am avea un timp limitat la 60 de minute şi cum am îmbătrâni împreună, ce decizii am lua, ce alegeri am face şi, în funcţie de asta, cum am putea face un spectacol care nu este niciodată la fel" - iată conceptul piesei "Pe ceas. Cu 60 de minute mai bătrân".

Peca Ştefan

Peca Ştefan

L-am întâlnit pe Peca Ştefan cu ani în urmă la bienala de teatru de la Wiesbaden "Noi piese din Europa", la care s-a bucurat de mare succes spectacolul "Târgovişte de jucărie", partea a treia a proiectului realizat de tânărul dramaturg împreună cu regizoarea Ana Mărgineanu - "Despre România, numai de bine", un spectacol alcătuit din mai multe piese, publicul având posibilitatea de a-şi alege nu doar piesa ci şi spaţiul de joc.

Şi de astă dată Peca Ştefan şi-a propus un spectacol în care interacţiunea publicului cu actorii joacă un rol important, încercând "să creeze experienţe pentru spectatori", deoarece doreşte să evite "convenţia clasică în care venim şi putem să ne uităm la un spectacol ca la un film". Aşadar, "Pe ceas. Cu 60 de minute mai bătrân" e "o experinţă de grup, pe care o retrăieşti de fiecare dată altfel, devenind unică".

Schimbul de idei, cooperări şi proiecte

Heidi Wiley

Heidi Wiley

Convenţia Teatrală Europeană, ETC, din care fac parte 40 de teatre din peste 20 de ţări europene, şi-a propus formarea unei reţele şi desfăşurarea de proiecte comune prin cooperări între instituţii teatrale din diferite ţări membre. "Important, atrage atenţia Heidi Wiley, secretar general al ETC, e schimbul de idei şi, cum e cazul actualului proiect - Arta de a îmbătrâni - transpunerea artistică şi practică a acestuia". Membrii ETC dezvoltă în comun idei pe care le transpun în viaţă apoi, tot în comun. Se creează astfel, spune Wiley, o mobilitate a realizatorilor de teatru, aceştia aflându-se timp de până la patru săptămâni în alt teatru, adesea în altă ţară europeană. În plus, de două ori pe an au loc întâlniri ale teatrelor ETC, de fiecare dată în altă instituţie parteneră.

Deosibit de interesant este nu doar modul în care tema aleasă (arta de a îmbătrâni) este transpusă artistic ci şi perspectiva diferită asupra subiectului, determinată de diferenţele culturale dintre ţări. Iată de ce este şi atât de importantă alegerea unor teme sociale şi politice care preocupă societăţile europene, aşa cum se întâmplă cu consecinţele regresului demografic.