Artă fără frontiere

Admiraţie, uimire, reflecţie – acestea ar fi cele trei reacţii definitorii stîrnite de a 13-a ediţie a dOCUMENTEI, cea mai mare expoziţie de artă contemporană din lume. Reacţii ale unor jurnalişti şi experţi care au avut privilegiul şi datoria de a viziona dOCUMENTA înaintea inaugurării ei oficiale. Impresiile lor şi-au aflat un ecou imediat în mass media, schiţînd un orizont de receptare favorabil, pozitiv, creaţiilor a peste 150 de artişti plastici contemporani, sosiţi din 50 de ţări ale lumii, între care şi din România, în persoana Liei Perjovschi.

Elogii ante festum

O privire extraterestră asupra lumii de azi – titrează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG o cronică elogioasă, însoţită de fotografiile unor exponate care în mod semnificativ ar exprima spiritul actualei dOCUMENTA: claritate, pregnanţă, duritate şi un puternic nerv politic. Nici DIE WELT nu se zgîrceşte şi consideră evenimentul ca fiind inteligent, demn şi plin de fantezie şi surprize. Mai puţin încîntat de modul de desfăşurare a conferinţei de presă este NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG, iar FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG pomeneşte şi de o demonstraţie de protest a unor artişti care învinuiesc conducerea dOCUMENTEI de practicarea cenzurii, în cazul sculptorului Stephan Balkenhol. Oricum este puţin obişnuit ca o manifestare de complexitatea şi anvergura dOCUMENTEI să cumuleze atîtea aprecieri pozitive deja în avanpremieră.

Reacţii la starea lumii

Fiecare ediţie a celei mai mari expoziţii de artă contemporană din lume este şi rezultatul viziunii şi preferinţelor unui curator-şef. Actuala ediţie, a 13-a, poartă amprenta istoricului de artă Carolyn Christov-Bakargiev, o excelentă reprezentantă a ceea ce ar putea trece drept „artă fără frontiere”. Aceasta nu doar fiindcă frontierele ce despart un obiect de artă de un artefact sau de natură sunt permeabile pînă la completa lor dispariţie, ci şi pentru că exponatele, prin originea lor, prin modul lor de expunere, sunt o expresie a globalizării şi o reacţie la starea lumii.

Mai mult decît atît, actuala dOCUMENTA este şi interdisciplinară, corelînd fenomenul sau experimentul estetic cu alte domenii ale cunoaşterii şi creativităţii umane. Apoi, expoziţia este diseminată în întregul oraş Kassel, în vreo 30-40 de localuri, centrul ei de greutate aflîndu-se, ca întotdeauna, la muzeul de artă Fridericianum.

Carolyn Christov-Bakargiev s-a născut în Statele Unite, este fiica unui medic bulgar şi a unei mame italience, specializată în arheologie. Studiile, Christov-Bakargiev şi le-a făcut în Statele Unite şi în Italia, a fost curator al unei filiale a MoMa (Museum Of Modern Art) din New-York, apoi a muzeului Castello di Rivoli din Torino, unul din cele mai reputate aşezăminte de artă contemporană. In 2008, ea a fost directoarea Bienalei de Artă din Sidney, un succes absolut. Or, după cum se ştie, în materie de artă modernă şi contemporană, publicul nu este unul foarte larg. Se estimează că dOCUMENTA din Kassel va atrage în această vară, între 9 iunie şi 16 septembrie, peste 750 000 de vizitatori, cîţi frecventaseră ediţia precedentă, în urmă cu cinci ani. Există suficiente motive pentru ca prognoza să fie confirmată sau chiar depăşită.

Manifeste şi programe

Fiecare ediţie a dOCUMENTEI are o deviză, cea actuală fiind prăbuşire şi reconstrucţie. Oraşul Kassel însuşi, aproape complet distrus după cel de-al doilea război mondial, resuscitat din cenuşă, a devenit în răstimpul celor peste 60 de ani o adevărată Mecca a artei contemporane. Înaintea inaugurării oficiale a dOCUMENTEI, în prezenţa preşedintelui Germaniei, Joachim Gauck, directoarea expoziţiei, Carolyn Christov-Bakargiev a făcut o mărturisire programatică: „Actuala dOCUMENTA este în mod deliberat incomodă şi nedesăvîrşită”. Ceea ce implicit înseamnă că despre dOCUMENTA va mai fi vorba încă multă vreme de acum înainte.

Cu titlul de anecdotă, în circulaţie au fost puse preventiv, tot în avanpremieră, cîteva recomandări lexicale vizînd descrierea unui presupus obiect de artă contemporană, astfel încît privitorul să nu pară neiniţiat. De pildă, un tablou reprezentînd nimic altceva decît un pătrat alb se cere interpretat după cum urmează: „Lucrarea impresionează prin extremul său reducţionism”.