Armata își recapătă vechiul statut

Prin urmare reformele guvernului Boc privind salariile și pensiile sunt încetul cu încetul inversate. În 2010 au fost anulate 7 categorii de pensii de serviciu, printre care cele ale militarilor, polițiștilor și ofițerilor din serviciile secrete. Chiar dacă, după multe pertractări și presiuni, pensiile nu au scăzut foarte mult la recalculare, astăzi restaurarea vechiului statut este resimțită ca o veritabilă reparație. Pensiile scoase din sistemul comun al contribuțiilor dobândesc dintr-o dată mai multă siguranță.

A atras atenția străduința pe care a depus-o premierul interimar Gabriel Oprea pentru ca legea aceasta să fie adoptată în procedură de urgență înainte de finalul sesiunii parlamentare. Graba era justificată din mai multe motive, printre care și faptul că a doua zi (miercuri) urma să aibă loc o mare festivitate militară privind aniversarea a 155 de ani de la înființarea primei unități de gardă din Armata Română modernă. Premierul interimar și, prin ricoșeu, președintele Klaus Iohannis puteau oferi astfel un cadou concret militarilor și nu doar cuvinte de încurajare.

În Parlament toate grupurile au părut extrem de receptive la acest proiect și nu a existat nicio dispută, chiar dacă s-au auzit câteva recriminări privind reforma din 2010. Ce-i drept, Gabriel Oprea era ministru al Apărării în vremea aceea și poartă și el o parte din răspundere. Nu e mai puțin adevărat că el făcuse diligențe pentru a atenua pierderile la recalculare. În sfârșit, nu problema consecvenței este aici cea mai importantă.

Mult mai semnificativ este că asistăm la o inversare importantă de viziune politică. Pe de o parte se renunță la perspectiva stricteții bugetare (așa cum am remarcat la adoptarea noului Cod Fiscal), pe de alta se revine la mai vechea concepție asupra statului întemeiat pe o arhitectură de instituții cu statut special. Armata, bunăoară, nu mai este, după o concepție riguros liberală, un corp de profesioniști menit să livreze servicii de un anumit tip, ci redevine implicit o carieră și o vocație.

Probabil că sunt mai mulți factori care au contribuit la această restaurare. În primul rând vorba de dorința mai generală a liderilor politici de a-și atrage simpatia și susținerea instituțiilor vizate, armata, poliția și serviciile secrete, ceea ce explică și cvasiunanimitatea cu care proiectul a fost adoptat (289 voturi pentru, 1 împotrivă și 13 abțineri). Proiectul fusese inițiat de Guvern (deși mai exista unul aproape identic introdus în Parlament ca urmare a presiunilor sindicatului condus de col. Mircea Dogaru), dar președintele Iohannis avea nevoie la rândul său de o consolidare a propriei poziții în calitatea sa de comandant al instituțiilor de securitate, ceea ce explică entuziasmul foștilor militanți PDL, care uitaseră complet participarea lor la reforma de acum cinci ani. A contribuit cu siguranță și faptul că mai multe aspecte ale reformei din 2010 au fost între timp infirmate, așa încât militarii s-au considerat discriminați. De pildă, fusese adoptată recent legea pensiilor speciale pentru parlamentari, pe care opoziția a combătut-o numai de formă. Din ideea unificării sistemului de salarizare și pensii nu a mai rămas aproape nimic.

În fine, este sigur că s-a schimbat și concepția pe care și-o formează societatea despre rolul armatei, în ambianța aceasta nouă, dominată de știri care anunță iminența războiului. Dacă în 2010 domina ideea unei armate reduse, de profesioniști angajați prin contract, astăzi se vorbește tot mai des despre rechemarea rezerviștilor, de noi încorporări sau chiar de reinstituirea serviciului militar obligatoriu.

Ne putem întreba doar dacă ridicarea bugetului Armatei la 2% se va realiza pe seama pensiilor (care ies din sistemul comun, contributiv) și nu pe seama achizițiilor de tehnică militară.