Armata germană se restructurează

Sunetul focurilor de armă se aude zi de zi, după cum bate vântul, spun oamenii din Augustdorf. Micuţa localitate din vestul Germaniei are 9000 de locuitori cărora li se adaugă peste 4000 de soldaţi. Până şi discuţiile care se poartă în salonul de tatuaj sunt despre armată sau conflicte.

"60% din clienţii mei sunt soldaţi care s-au întors din Afganistan. Îşi descarcă sufletul aici în timp ce se lasă înţepaţi"

, mărturiseşte Esra Pollman - proprietara salonului.

"De regulă, aleg să-şi imprime pe piele numele copiilor, soţiilor sau al familiilor lor. Unii vor ceva mai îndrăzneţ cum ar fi nuduri sau arme. O dată mi s-a cerut să tatuez harta Afganistan-ului în alb şi negru",

mai povesteşte Esra.

Lângă salonul de tatuaj se găseşte localul lui Elke Thiel. Şi clientela de aici este formată, în mare parte, din militari: "Sunt foarte drăguţi şi mi-ar lipsi mult dacă ar pleca", spune Elke.

Înfiinţată la Augustdorf în urmă cu 50 de ani, cazarma "Mareşal Rommel" este una dintre cele mai mari unităţi militare din Germania. Primarul localităţii, Andreas Wulf, ştie cât de importantă este existenţa acesteia şi a soldaţilor pentru comunitate:

"Armata este cel mai mare angajator şi cel mai însemnat loc de instruire profesională. Numai în comerţul cu amănuntul soldaţii contribuie cu trei milioane de euro la creşterea cifrei de afaceri. În cazarmă există firme particulare cărora le merge bine şi care plătesc impozite la stat. Puterea economică a armatei este considerabilă"

, spune primarul.

Ce aduce noul an?

Şi infrastructura socială a fost adaptată la nevoile personalului militar staţionat în zonă:

"Avem patru şcoli şi cinci gradiniţe. Dacă soldaţii care acum trăiesc în Augustdorf vor pleca, va scădea şi numărul elevilor"

, adaugă Andreas Wulf.

Oamenii din sat sunt conştienţi că trăiesc de pe urma armatei germane, iar preconizata reformă îi va afecta:

"Dacă n-ar fi armata aici... De la brutărie până la restaurant ar arăta totul trist. Aşa e în oraşele în care deja au fost închise unităţile militare. Oamenii de acolo au probleme serioase"

, spune Elke Thiel.

Primarul este de părere că marile unităţi nu vor fi totuşi desfiinţate. În 2004, când ministrul Peter Struck a reformat armata, sătenii şi-au apărat cu succes cazarma. Primarul Wulf este convins că, la nevoie, vor reuşi şi a doua oară.

"În 2004 era preconizată o reducere a numărului de soldaţi. Am înaintat o rezoluţie, am negociat mult, am lansat un apel către mulţi deputaţi şi s-au implicat pentru noi. În cele din urmă, unitatea n-a fost restructurată, iar lucrul acesta ne dă speranţa că eforturile noastre nu vor fi zadarnice."

Locuitorii satului vor putea răsufla uşuraţi abia la jumătatea anului 2011. Atunci va fi publicată lista cu unităţile militare care urmează a fi desfiinţate.

Autori: Nicolas Martin, Claudia Ştefan
Redactor: Cristian Ştefănescu