1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Ar trebui “amnistiată” administraţia Băsescu?

Preşedintele pare să vadă în Raportul Comisiei Europene şi o formă de protecţie a propriului său mandat.

Preşedintele Traian Băsescu a făcut duminică mai multe comentarii privitoare la raportul Comsiei Europene, căutând să combată cu precădere opiniile exprimate din partea majorităţii guvernamentale. Dacă unii dintre militanţii USL au considerat că Raportul este exagerat, Preşedintele dimpotrivă a susţinut că ne aflăm în faţa unui unui Raport cât se poate de corect, bazat pe fapte.

Dar nu opinia sa de principiu a atras atenţia, ci faptul căa făcut din nou trimitere la tentativa de suspendare din funcţie. Preşedintele a dat impresia că vede în Raportul Comisiei Europene o formă de protecţie a propriului mandat. „Şi aş vrea să mai clarific un lucru legat de statul de drept. Văd că a apărut un nou fenomen legat de suspendarea preşedintelui, unul spune: îl suspedăm. Şi vine câte un apărător şi spune: ba, nu îl suspendăm. Vreau să le spun şi unora şi altora că sunt ridicoli şi nu fac decât să se penibilizeze. (...) Ce s-ar întâmpla dacă şefii de stat aleşi, după cum vedeţi, nimeni nu câştigă 70-80%, aleşi cu 50%, 51%, 52%, în fiecare an i-ai verifica printr-un referendum să vezi dacă mai au 51%?”

Argumentaţia aceasta nu are însă decât o legătură slabă cu ce s-a întâmplat în România în 2012. Preşedintele Traian Băsescu a fost suspendat în primul rând din cauza intenţiilor sale explicit formulate de a nu respecta o majoritate rezultată din alegeri şi de a căuta o formulă prin care să evite o nouă nominalizare a lui Victor Ponta. Măsurile de austeritate luate de preşedinte în 2010 au contribuit mult la scăderea popularităţii sale, dar, dacă nu venea în conflict direct cu opozanţii săi, aceştia nu ar fi recurs la măsura extremă a suspendării. Chiar dacă au existat şi după invalidarea referendumului de demitere destule îndemnuri la reeditarea suspendării, ele au fost respinse de principalii responsabili politici ai USL.

Dar faptul că preşedintele reia mereu subiectul acesta legându-l insistent de „statul de drept” sugerează că Preşedintele vede în „statul de drept” o formulă echivalentă cu protecţia mandatului său. De altfel, în intervenţia sa de duminică, el a făcut o trimitere şi la ordonanţa privitoare la eliminarea cvorumului la referendum, pe care o respinsese Curtea Constituţională, în pofida propriei jurisprudenţe.

Niciodată preşedintele nu a invocat „statul de drept” când majoritatea PDL a fraudat votul în Camera Deputaţilor, când guvernul Boc a emis mai mult de 10 ordonanţe de urgenţă pe lună şi cu atât mai puţin în legătură cu modul în care a respins formarea unui guvern al Opoziţiei în 2009 printr-o interpretare abuzivă a Constituţiei. De asemenea preşedintele nu a mai criticat niciodată Curtea Constituţională din momentul în care obţinuse o majoritate favorabilă, deşi anterior formulase cele mai dure critici laolaltă cu principalii săi susţinători şi colaboratori.

Intrând în amănunte, observăm iarăşi că preşedintele a criticat decizia Parlamentului cu privire la Ion Stan, Borbély László sau Mircea Diaconu, dar a trecut mereu sub tăcere decizia similară în cazul Monicăi Iacob Ridzi. Pe atunci Preşedintele căuta să minimalizeze eroarea, susţinând că votul Camerei Deputaţilor referitor la solicitarea percheziţiei informatice nu va împiedica, totuşi, Justiţia să-şi continuie ancheta. Din toate acestea reiese, din păcate, că Preşedintele are o înţelegere restrictivă şi părtinitoare a ceea ce înseamnă „stat de drept”.

Apare aici o problemă pe care Raportul Comisiei Europene nu ne ajută deloc să o rezolvăm. Cum să interpretăm corect prezentul dacă nu dispunem, în prealabil, de o interpretare corectă a trecutului? Poate societatea românească să construiască o viaţă publică mai bine ancorată în respectul legilor dacă „amnistiază” integral perioada mandatului Băsescu, considerând că totul ar trebui uitat, resetat şi pus de la zero începând cu vara anului 2012? În orice caz, Preşedintele şi partizanii săi ireductibili se străduiesc, în mod sistematic, să facă trecutul mai frumos decât este.

Ceea ce se ignoră, cu riscuri politice mari, este că electoratul nu amnistiază nimic şi că, spre uluirea permanentă a celor care nu înţeleg ce se petrece sub ochii lor, PDL continuă să fie pedepsit inclusiv sau poate mai ales pentru erorile preşedintelui Băsescu. Dacă între alegerile locale şi cele parlamentare de anul trecut PDL a pierdut 1 milion de voturi (adică după referendumul de demitere), la alegerile locale parţiale organizate duminică în judeţul Teleorman a obţinut abia 12% din voturi şi abia 6% pentru primăria Slatina.