1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Aporia lui Crin Antonescu

La Bucureşti lucrurile devin tot mai clare pe măsură ce se complică şi tot mai neclare pe măsură ce se lămuresc.

default

Dacă admitem că aporia este formularea a două răspunsuri contrare şi în egală măsură îndreptăţite, la aceeaşi întrebare, atunci putem spune că liderul PNL Crin Antonescu a asumat miercuri o autentică aporie.

Chestionat cu privire la decizia primului ministru de a o desemna, după toate ezitările din ziua precedentă, pe Laura Codruţa Kovesi în fruntea DNA, liderul PNL a dat două răspunsuri: 1. ”Mă despart fundamental de Victor Ponta în privinţa acestei decizii deoarece nu suntem de acord să facem un compromis politic cu Traian Băsescu” şi 2.Voi avea încredere pe mai departe în Victor Ponta; nu cred că premierul trebuie să demisioneze şi nu cred că Ponta a trădat pe cineva!”.

Contradicţia a fost vădită şi jurnaliştii aflaţi la conferinţa de presă l-au provocat pe Crin Antonescu să o rezolve într-un fel sau altul, dar fără succes. Liderul PNL a continuat impertubabil să menţină viu paradoxul în care a fost nevoit să se aşeze. E simplă retorică? O sofistică menită să acopere un compromis stânjenitor? Sau e vorba de o reală inteligenţă politică? Ori poate nu mai mult decât o simplă viclenie tactică?

Să reluăm faptele. După ezitarea de ieri, primul ministru Victor Ponta a revenit la poziţia sa iniţială şi în dimineaţa de miercuri a anunţat în mod oficial propunerile sale pentru conducerea parchetelor. Printre alte nume, Laura Codruţa Kovesi figurează ca propunere pentru conducerea DNA, iar Tiberiu Niţu (selectat anterior de ministrul Mona Pivniceru) pentru conducerea Parchetului general. Pe scurt, premierul a dus la bun sfârşit ceea ce anunţase la început ca o formă de compromis politic necesar. Iar replica preşedintelui PNL a fost aceea de mai sus, neînduplecată şi conciliantă în acelaşi timp.

Dar aşa cum am văzut, e foarte greu să tragem concluzii. A admis oare Crin Antonescu că joacă într-un cadru limitat şi că nu îi rămâne deocamdată decât să-şi afirme convingerile politice, construindu-şi un capital de viitor? Că trebuie să accepte decizia primului ministru în virtutea faptului că acesta deţine o poziţie de autoritate formală? Că o coaliţie nu poate diviza autoritatea guvernamentală după criteriile proporţionalităţii? Este posibil, deoarece Crin Antonescu a spus-o el însuşi în mai multe rânduri.

Totuşi, Crin Antonescu a lăsat să se înţeleagă în treacăt că ministrul justiţiei pe care îl vor desemna liberalii ar putea într-un fel sau altul să invalideze propunerile lui Victor Ponta. Or, dacă speră acest lucru, atunci aporia lui Crin Antonescu se vădeşte a fi simplă viclenie tactică. Dacă forţa de a accepta paradoxul şi de a-i menţine tensiunea ţine de inteligenţa politică, încercarea de a-şi învinge oponenţii pe căi piezişe este o şiretenie de rând.

Nu este exclusă nici varianta în care cei doi lideri au convenit, în secret, să minimalizeze pierderile de imagine şi să conducă procesul către un eşec controlat. Formulând cu intenţie exorcizantă varianta cea mai întunecată, să sperăm totuşi că inteligenţa politică va triumfa.