Aparenţele nu sunt întotdeauna înşelătoare | Revista Presei | DW | 04.03.2008
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Aparenţele nu sunt întotdeauna înşelătoare

„Nu ştiu ce ar trebui să mai facem pentru ca să ne credeţi că lucrăm cot la cot” - ar fi suspinat preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy, citat de ziarul LE FIGARO.

default

Întîlnirea Merkel-Sarkozy la CEBIT

Mărturisirea a fost făcută spre a-şi convinge interlocutorii de buna dispoziţie ce domneşte în cuplul franco-german, după recenta întîlnire de la Hannovra cu şefa guvernului de la Berlin, Angela Merkel. Tot azi, DIE WELT pune în titlul unui articol, sub semnul întrebării, existenţa unei crize în relaţiile dintre cei doi lideri europeni.

Şi imaginile vorbesc

Înaintea cuvintelor imaginile pot sugera deja cîteva răspunsuri. În paginile cotidianului LE FIGARO, Angela Merkel pozează alături de Sarkozy în ipostaza unei gazde primitoare. În DIE WELT, Nicolas Sarkozy zîmbind iscoditor şi Angela Merkel pozînd surîzătoare, unul lîngă celălalt, ca într-o fotografie de familie, spulberă bănuielile că între cei doi poli ai axei de bază a Uniunii Europene ar exista grave neînţelegeri. „Cuplul franco-german a ajuns la un compromis” titrează revista L EXPRESS un articol ilustrat de imaginea reconfortantă a unei Angela Merkel şi a unui Nicolas Sarkozy, bine dispuşi amîndoi.

Dacă la aceste elemente vizuale adăugăm declaraţia Angelei Merkel, cum că strînsa legătură cu Franţa deţine o importanţă capitală fiindu-i aproape de suflet, afirmaţie făcută în cuprinsul interivului apărut în DER SPIEGEL, atunci motivele de îngrijorare par neîntemeiate.

Crize trecătoare

Realitatea este însă uşor diferită, pornind de la însăşi istoria cuplului franco-german a cărui trăinicie a mai fost pusă la încercare de diverse crize trecătoare şi în alte legislaturi. De fiecare dată, ambele părţi au depăşit cu brio momentul. Este foarte posibil ca diferenţele de temperament dintre hiperactivul preşedinte al Franţei şi cerebrala şi pragmatica şefă a guvernului german să nu ofere baza unei perfecte înţelegeri. Acest handicap se lasă însă uşor înlăturat cînd trebuie a înfruntate împreună dificultăţi sau duse la bun sfîrşit proiecte importante. Şi totuşi, de ce înaintea întîlnirii de la Hanovra a Angelei Merkel cu Nicolas Sarkozy se acreditase impresia că relaţiile franco - germane s-ar afla într-un impas?

Amînarea unei tradiţionale consultări bilaterale Sarkozy –Merkel, apoi a unei întîlniri economico-financiare la nivel de miniştri au alimentat speculaţiile. La toate acestea s-a adăugat şi ideea unui proiect susţinut vehement de Şeful Palatului Elysee: Uniunea Mediterană.

Proiecte europene

Franţa, copleşită şi de creşterea influenţei Germaniei în estul Europei şi datorită extinderii Uniunii, are interesul să-şi refacă sfera de influenţă în spaţiul mediteraneean. Dar, totul trebuie să se desfăşoare sub cupola Uniunii Europene a dat clar de înţeles partea germană, dat fiind că procesul de la Barcelona început în 1995 a pus piatra de temelie deja a acestei relaţii cu sudul.

16 miliarde de euro au fost alocate pînă în prezent realizării unor programe cărora le lipsea un cadru generos. Iniţiativa mediteraneeană a lui Sarkozy ar putea furniza acest cadru. Angela Mekel nu vizează crearea unor structuri paralele pentru anumite state ci un proces european. Dialogul continuă avînd şi alte sisteme de referinţă, bancare, financiare, tehnologice, militare.

Binele reciproc

Spre a risipi şi ultima bănuială asupra crizei franco- germane Nicolas Sarkozy a ţinut să mai menţioneze la întîlnirea de la Hannovra că Germania deţine funcţia de model al reformelor socio-economice pe care şi Franţa se simte chemată să le facă … fiindcă „binele Franţei este şi binele Germaniei”.