1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Anul politic german

Alegerile parlamentare din Germania, precum şi temele recurente ale politicii interne şi internaţionale promit să confere anului 2013, pe lîngă numeroasele atribute ce deja îl însoţesc, şi statutul unei pietre de hotar.

În mesajul de Anul Nou, Angela Merkel le-a insuflat concetăţenilor ei, în mod insistent, curaj. Virtutea este nu numai recomandabilă, ci indispensabilă în tentativele de soluţionare a unor dificultăţi recurente, a unor probleme majore, lăsate în suspensie de anul care a trecut.

Criza euro este departe de a fi fost depăşită. Cinci din cele 17 ţări membre ale uniunii monetare au nevoie de ajutor, iar Germania este cel mai mare creditor. Era firesc, aşadar, ca Angela Merkel, într-o videoconferinţă din decembrie, să reitereze nu numai ideea solidarităţii, ci să releve şi profunda interdependenţă dintre politica internă germană şi politica europeană.

Criza persistă

În 2013, criza va greva asupra bugetului federal, fiindcă se vor face auzite, probabil, noi cereri de ajutor. Dacă în dramatica situaţie Merkel îşi va pierde în ochii cetăţenilor statutul de salvatoare a monedei euro, al treilea mandat de cancelar, pe care speră să-l obţină, riscă să fie periclitat. Deocamdată cel puţin, cu nouă luni înaintea mersului germanilor la urne, realegerea Angelei Merkel la conducerea viitorului guvern pare sigură, chiar dacă, potrivit ultimelor sondaje de opinie, actuala coaliţie nu ar mai dispune de majoritatea necesară, partenerii liberali fiind în cădere liberă. Angela Merkel are însă mai multe opţiuni, partidele unionale rămînînd forţa cea mai puternică. Iar germanii, atrag atenţia analiştii, par a prefera, mai cu seamă în vremuri tulburi, continuitatea.

O mare coaliţie?

Ipoteza unei mari coaliţii între creştin-democraţi/creştin sociali şi social-democraţi devine totuşi plauzibilă, deşi Peer Steinbrück, candidatul SPD la funcţia de cancelar, a declarat că respinge ideea. Mai exact, probabilitatea de a fi vicecancelar, ceea ce nu compromite soluţia marii coaliţii, devreme ce în locul lui ar sări Frank-Walter Steinmeier. În memoria germanilor, marea coaliţie negru-roşu, care a precedat actuala alianţă a partidelor unionale cu liberalii, a lăsat o amintire destul de agreabilă.

Totuşi, la Berlin speculaţiile proliferează. În discuţie este adusă şi ipoteza unei alianţe guvernamentale conservator-ecologistă, deşi primul experiment negru-verde, în urmă cu doi ani, în Senatul din Hamburg, a eşuat lamentabil.

Dar cum înaintea alegerilor pentru Bundestag va avea loc scrutinul din Saxonia Inferioară, este limpede că rezultatul acestuia va avea şi valoarea unui test.

Mari dileme - finanţele şi politica energetică

Impactul crizei euro asupra campaniei electorale trebuie însă amortizat, din care motiv actualul guvern încearcă să evalueze repercusiunile asupra bugetului federal abia după ce scrutinul parlamentar va fi avut loc.

În capul listei de priorităţi a actualului ministru federal al finanţelor, creştin-democratul Wolfgang Schäuble, figurează reglementarea pieţelor financiare şi măsurile aferente acesteia în plan intern.

Renunţarea treptată la centralele atomice, în favoarea exploatării surselor regenerabile, neconvenţionale de energie, este una din cotiturile fundamentale ale politicii actualului guvern. Consecinţa imediată a noii politici energetice, altminteri benefice, este o scumpire a preţului la curentul electric pentru gospodăriile particulare. Germania şi-a asumat rolul de pionier, prin decizia de a renunţa la centralele nucleare, dar încă nu se ştie dacă experimentul va fi rentabil şi din punct de vedere economic, rezultă dintr-o analiză publicată în revista „Capital”.

Necunoscutele politicii externe

Suspansul domneşte şi în politica externă a guvernului federal, pe a cărui agendă figurează o vizită dificilă în viitorul apropiat, cea a preşedintelui Egiptului Mohamed Mursi la Berlin. Dificilă fiindcă ea se va consuma pe fundalul confruntărilor dintre forţele laice şi islamişti în ţara de pe Nil.

Europa şi, fireşte, Germania sunt dezamăgite de fructele amare ale aşa-numitei „arabeliuni”, urmărită la începuturile ei cu multă simpatie. Ceea ce explică, între altele, şi de ce intenţia de a menţine dialogul cu Egiptul sau cu Tunisia, unde scenariul este asemănător şi unde în iunie au loc alegeri parlamentare, primează.

Un grad serios de dificultate există şi în relaţiile Berlinului cu Damascul. În noul an, 400 de militari ai Bundeswehr-ului şi două sisteme anti-rachetă de tip „Patriot” vor fi postate la frontiera cu Siria, spre a apăra Turcia, partener NATO. Armata federală va avea astfel peste 7000 de militari în misiune peste hotare. Dar numărul acestora ar putea scădea, odată cu începerea retragerii din Afganistan.

Problemele securităţii interne

În plan intern, extremismul de dreapta va mai da serioase bătăi de cap autorităţilor federale. Este puţin probabil ca deja în acest an Tribunalul Constituţional să pronunţe un verdict la cererea Bundesrat-ului, Camera Superioară a Parlamentului German, de scoatere în afara legii a formaţiunii de extremă dreaptă NPD.

În martie este aşeptat procesul de la München, intentat lui Beate Zschäpe,singura supravieţuitoare a trioului infernal NSU, care ani de zile la rînd a comis nestînjenit delicte majore, avînd pe conştiinţă şi asasinarea a zece oameni nevinovaţi.

Nici primejdia terorismului islamist şi combaterea acestuia nu nu vor dispărea din agenda politicii interne germane în 2013.

Fiecare din temele dominante, recurente ale actualităţii poate fi tematizată electoral în noul an. În răstimp, acele ceasului care măsoară datoriile publice ale Germaniei se rotesc neabătut. Volumul acestora sporește la fiecare secundă cu 1300 de euro.