Anul politic 2011

Pe de o parte, coaliţia majoritară nu a fost capabilă să explice raţiunea măsurilor nepopulare pe care le-a adoptat, incapacitate pe care a dovedit-o şi în anul 2010, cînd preşedintele Traian Băsescu a fost acela care a anunţat şi explicat măsurile anti criză, începînd cu reducerea pensiilor şi a salariilor bugetarilor.

De partea cealaltă, opoziţia, reunită de la începutul anului sub umbrela USL, nu a reuşit să-şi depăşească discursul populist al cîrcotaşului care critică orice decizie a puterii politice, dar nu are ce pune în loc. Cele zece moţiuni de cenzură ale opoziţiei împotriva guvernului Boc, din 2008 pînă în decembrie anul acesta, au fost mai degrabă probe de spectacol în parlament decît prilej de dezbatere a unor teme majore.

Sîntem în momentul în care, conform ultimului Eurobarometru din noiembrie anul acesta, încrederea românilor în parlament este cea mai scăzută dintre toate ţările membre ale Uniunii Europene: doar 9%, faţă de media europeană de 27%. Încrederea în partidele politice este şi mai mică, anume de 8%.

Legitimitatea aceasta grav avariată a clasei noastre politice are desigur mai multe motive. Unul dintre ele este autosuficienţa politicianului român, care se raportează doar la "bucătăria" partidului, la interesele personale în raport cu partidul, fără a ţine seama de faptul că funcţia pe care o deţine o datorează de fapt unui anumit număr de alegători.

Cazurile de corupţie în care sînt implicaţi o serie de politicieni cu nume sonore, tergiversarea proceselor, achitarea unora dintre inculpaţi după mai mulţi ani de judecată – vezi cazul Adrian Năstase – nu au făcut decît să delegitimeze clasa politică. Oamenii văd cum, odată intraţi în politică, mulţi dintre cei pe care i-au ales devin într-un timp foarte scurt prosperi. Şi desigur că nu pot gîndi altfel decît că politica este cea mai bună afacere. O afacere necurată, se înţelege.

Legitimitatea clasei noastre politice este apoi grav avariată şi de incultura crasă, de lipsa de demnitate, de limbajul de lemn al multora dintre politicieni. Migraţia de la un partid la altul, sunetul de tinichea al discursului, cîrcoteala şi ciorovăiala de la televizor, chiulul din parlament, plimbările în afara ţării doar pentru a încasa diurna şi a face cumpărături pentru acasă – toate acestea şi încă altele ne arată micimea multora dintre politicienii noştri.

Oricît a căzut de mult preşedintele Traian Băsescu în dizgraţia cetăţenilor, după opinia mea este singurul politician care a încercat să comunice cu societatea. Şi-a asumat măsurile dure ale guvernului, iar uneori şi greşelile acestuia. Sigur că i se pot reproşa destule lucruri preşedintelui, dar nu şi pe acela că a reuşit să menţină o stabilitate politică în situaţia de criză economică prin care trecem. Stabilitate care să sperăm că în 2012 se va reflecta şi în situaţia economică.

Autor:George Arun
Redactor: Rodica Binder