1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Anul 2015 şi riscul schimbărilor pripite

O veritabilă schimbare politică, una care să antreneze structurile de adâncime şi care să aibă efecte pe termen lung, are nevoie de o pregătire temeinică.

default

Cătălin Predoiu

Prima reuniune a noului PNL de la începutul acestui an a părut să clarifice, oarecum, intenţiile sale politice. Victoria lui Klaus Iohannis crease o mare nelinişte în partid şi unii dintre liderii săi au dat semne de nerăbdare, anunţând o ofensivă iminentă pentru schimbarea guvernului.

Declaraţiile mai recente par să aduc însă mai mult calm, deşi continuă să se simtă tensiunea reţinută în spatele cuvintelor. Cătălin Predoiu, de pildă, care trece drept viitorul premier al opoziţiei şi care păruse cel mai nerăbdător dintre toţi, a făcut o declaraţie clarificatoare: „Vă spun clar şi răspicat că, în acest moment, nu se poartă negocieri politice în spatele uşilor închise.(…) Vrem să facem un demers serios, plecând de la o altă viziune despre România. Dacă vor fi forţe politice, subliniez, forţe politice, în Parlamentul României, care vor împărtăşi această viziune, atunci plecarea Guvernului Ponta va fi naturală“. Cătălin Predoiu, la TVR 1.

Dacă, aşa cum putem citi printre rânduri, Cătălin Predoiu nu a abandonat cu totul speranţa unei schimbări rapide a majorităţii, Alina Gorghiu, noua co-preşedintă a PNL, a părut mult mai ponderată. Ea a privilegiat ideea alegerilor anticipate, dar, pentru că ele sunt practic irealizabile, a fost un fel de a spune că refuză aventura şi că preferă să aştepte alegerile la termen. Vasile Blaga se exprimase şi el în termeni asemănători.

Se pare, aşadar, că noul PNL se calmează şi caută o abordare mai răbdătoare şi mai temeinică. Alina Gorghiu anunţa că se lucrează la noul program politic care va fi dat publicităţii la sfârşitul lunii februarie. Dacă acest lucru se va întâmpla, va fi primul semn de seriozitate.

De fapt, până la apariţia acestui program nici nu avem ce discuta în politica românească. PNL a guvernat alături de PSD, iar PDL a dat expresie liniei Băsescu, aşa încât este clar că societatea românească nu va accepta o simplă reciclare a unor abordări compromise. O recompunere pripită a fostului program al guvernului Boc, decorat cu puţine elemente din recuzita PNL, nu va constitui o alternativă serioasă la guvernul Ponta.

Am arătat în campania electorală că programul candidatului Klaus Iohannis ar putea fi punctul de plecare al unui bun program de guvernare, cu atât mai mult cu cât el depăşea mult în intenţii limitele stricte ale atribuţiilor prezidenţiale. Caracteristica sa cea mai importantă era aceea că dorea să rupă cu politicile mioape, legate mereu de circumstanţele imediate, şi să inaugureze o gândire pe termen lung. Dar pentru asta e cu adevărat nevoie să se renunţe la febra nerăbdării.

Există nu doar în partide, ci şi în presă o nelinişte agitatorică care îndeamnă la schimbări iminente, care doreşte o revoluţie pe măsura “marilor aşteptări” create de alegerile din 16 noiembrie, dar se pierde din vedere că schimbările rapide nu modifică adesea decât suprafeţele şi că perpetuează viciile de adâncime. În logica nerăbdării, “plagiatorul” Ponta va fi înlocuit, eventual, cu Cătălin Predoiu, care în 2012 era cât pe-aci să facă parte din primul guvern Ponta, dacă ar fi să-i credem pe unii dintre foştii săi colegi de partid. (v denunţul lui Cristian Preda, citat de Mediafax). Răsturnând o celebră zicală conservatoare, ca să schimbi ceva cu adevărat, ar trebui să laşi unele lucruri aşa cum sunt.

Va conta mult în evoluţiile politice viitoare şi poziţia preşedintelui. El a convocat deja partidele la consultări şi ne putem aştepta să fie discutate toate aceste chestiuni care au nevoie în definitiv de un larg consens politic. Dacă tensiunea unor schimbări iminente va scădea, atunci se va crea o ambianţă mai bună pentru abordarea unor subiecte urgente şi care pretind o colaborare politică largă, aşa cum ar fi bunoară legea electorală şi votul prin corespondenţă sau poate chiar reluarea dezbaterilor pe tema revizuirii Constituţiei.

Realitatea simplă este că PNL nu poate veni, cu adevărat, în întâmpinarea “marilor aşteptări” decât dacă va reuşi o fuziune inteligentă întemeiată pe un program politic serios, proiectat pentru cel puţin două mandate şi cu bătaie către un viitor mai îndepărtat; un program pe baza căruia dreapta politică să câştige pentru prima dată alegerile parlamentare după victoria CDR din 1996.