Anul 2006 nu va fi doar anul Mozart…

Anul care se apropie cu paşi repezi se va afla sub semnul mai multor aniversări. Mai întâi 2006 va fi anul Mozart, aniversându-se nu doar la Salzburg, oraşul natal al compozitorului, 250 de ani de la naşterea celui care avea să fie numit şi în afara spaţiului de limbă germană un „Wunderkind“, un copil minune. Compoziţiile lui Wolfgang Amadeus Mozart vor face parte în număr mare din programul marilor sări de concerte de pretutindei, au fost organiazte expoziţii, iar nu puţine lucrări de specialitate încearcă să aducă noutăţi şi să facă lumină în diferitele aspecte elgate de viaţa şi creaţai compozitorului de excepţie. Mulţi consideră însă că această fascinaţie nemărginită pentru viaţa lui Mozart e exagerată. Astfel renumitul dirijor austriac Nikolaus Harnoncourt spunea în context că biografiile dedicate omului Mozart nu ajută la înţelegerea operei sale, adăugând că acelaşi lucru e valabil şi pentru alţi artişti de geniu, rpecum Bach sau Michelangelo, a căror creaţie este esenţială pentru umanitate.

2006 este şi anul Rembrandt, de la a cărui naştere se împlinesc 4 secole. Programul jubliar a început deja în oraşul natal al celebrului pictor olandez, Leyden printr-o expoziţie dedicată „mamei lui Rembrandt“, deşi unii experţi se îndoeisc că femeia în vârstă care apare în multe tablouri a fost cu adevărat mama artistului. La fel de îndoielnic este şi anul precis al naşterii, locul în care a fost înmormântat sau cauza sărăciei în care a căzut pe neaşteptate. Printre cele 61 de expoziţii consacrate anul acesta marelui artist, între care 19 doar în Olanda, cea intitulată „Really Rembrandt“ care va fi găzduită de Reyksmuseum din Amsterdam şi-a propus să prezinte opere asupra căror autenticitate există încă dubii. Este rodul muncii de 37 de ani al unui grup de specialişti care încearcă să stabilească care dintre opere au fost realiazte de Rembrandt van Rijn şi care nu. În opinia renumitului regizor britanic Peter Greenaway, el însuşi pictor, Rembrandt nu a fost doar pur şi simplu un pictor, ci mai degrabă un regizor. Într-un interviu acordat săptămânalului „ Die Zeit“, Greenaway afirma că celebrul tablou „Rondul de noapte“ e o adevărată piesă de teatru, în care abundă indiciile asupra unei crime. Se comite o crimă, spune Greenaway şi fiecare personaj din tablou pare a şti şi a ascunde totodată acest lucru. Conspiraţia este ceea ce a încercat să surprindă Rembrandt, e de părere acelaşi Greenaway care-şi va prezenta în tomană noul său film, având ca temă tocmai celebra pictură „Rondul de noapte“. Potrivit teroiei sale, tocmai realizarea acestei picturi, misterioase, l-a adus pe Rembrandt în pragul sărăciei.

Anul 2006 este dedicat şi altor personalităţi: scriitorilor Henrik Ibsen, Thomas Bernhard, Samuel Beckett şi Bertold Brecht, poetului Heinrich Heine, pictorului Pablo Picasso, părintelui psihanalizei Sigmund Freud, compozitorului Robert Schumann, descoperitorului Americii Cristofor Columb precum şi starului spectacolelor de revistă a anilor 30/ 40 şi nu numai, Josephine Baker.

Ieri un mare interpret de jazz german, cunoscut şi apreciat la nivel internaţional a împlinit 70 de ani. E vorba de Peter Herbolzheimer, originar din Bucureşti, care s-a stabilit împreună cu familia la vârsta de 16 ani în Germania. Herbolzheimer a cântat mai întâi la chitară după care s-a dedicat studiului trombonului, deşi iniţial a fost atras de arhitectură începând, după Bacalaureat, la Detroit în Statele Unite, cursurile unei şcoli de desenator tehnic. Cunsocut a devenit tânărul jazzist prin emisiunile „Bio’s Bahnhof“, prin muzica sa de film şi nu în cele din urmă prin cea compusă pentru Olimpiada din 1972 de la München. La numeroasele distincţii pe care le-a primit de-alungul carierei se adaugă şi Crucea de merit a Republicii Federale. În 1969 Peter Herbolzheimer a înfiinţat formaţia „Rhythm Combination & Brass”, devenită la foarte scurt timp unul din cele mai bune big band-uri din Europa, care există încă la ora actuală. Din 1987 a devenit şi directorul artistic al orchesteri de jazz pentru tinert a Germaniei, această activitate, mărturisea Herbolzheimer, ocupă un rol improtant în viaţa sa, adăugând nu fără mândrie că „oricine cântă jazz în Germania provine din această orchestră.” Herbolzheimer nu se gândeşte la sfrâşitul carierei sale de solsit şi bandleader. „ Cum n-am fost angajat niciodată, nu-mi pot imagina să mă retrag la pensie. Imi pot imagina să-mi continui activitatea până-n ultima zi”, spunea renumitul muzician care şi-a aniversat ieri 70 de ani de viaţă încununaţi de succes.