"Antisemitismul nu a revenit în Germania. A fost tot timpul prezent"

Extrema dreaptă germană rămâne ancorată în anti-semitism, constată raportul de 200 de pagini publicat la capătul unui an de cercetări şi observaţii. Peter Longerich, de la University of London, purtătorul de cuvânt al echipei care a redactat studiul, a definit, de altfel, antisemitismul ca fiind liantul în mediile radicale de dreapta. Dar fenomenul se manifestă şi în cercurile islamiste.

Constatările experţilor reuniţi la cererea autorităţilor federale plasează Germania într-un context mai larg, specific Orientului Mijlociu şi Europei; de fapt, rezultatele studiului nu vin decât să certifice şi cuantifice speculaţii, singura necunoscută reală fiind dimensiunea fenomenului.

Prejudecăţile şi clişeele anti-evreieşti nu sunt, însă, doar apanajul grupărilor de extremă dreaptă sau al islamiştilor. Instincte anti-semite se regăsesc adânc în interiorul societăţii germane. În curtea şcolii, de exemplu, se foloseşte înjurătura "jidane", în vreme ce pe stadioanele de fotbal, multe galerii (în special ale unor echipe din ligile inferioare) scandează cântece sau sloganuri cu tentă antisemită. "Fenomenul nu a revenit în miezul societăţii; a fost tot timpul prezent acolo şi este străvechi", a explicat istoricul Julius Schöps, directorul centrului Moses Mendelssohn pentru studii euro-iudaice de la Universitatea din Potsdam.

Doar că resentimentelor tradiţionale li s-au alăturat o serie de idei oarecum proaspete, ivite după Holocaust şi în urma naşterii statului Israel. Evreilor li se reproşează, astfel, că instrumentalizează Shoa (exterminarea în masă practicată în Europa) pentru a obţine avantaje morale şi materiale. Pe de altă parte, politica Israelului faţă de palestinieni este periodic asemuită cu pogromul suferit de evrei în statele cu regimuri naziste, criticile aduse guvernului israelian intrând în sfera urii de rasă, observă Elke Gryglewski, coordonatoarea muzeului de la Wannsee, locul în care, în 1942, s-a luat decizia deportării în masă a evreilor şi exterminării acestora în lagărele din estul controlat de nazişti al Europei. Gryglewski mărturiseşte că vizitatorii muzeului - în special cei mai în vârstă - fac, în mod regulat, astfel de asocieri.

Internetul este unul dintre mediile de propagare a antisemitismului; iar mijloace de a stopa extinderea acestui mod de gândire sunt greu imaginabile. Tabuizarea subiectului s-a dovedit a fi doar o metodă temporară. Totuşi, experţii comisiei germane încearcă, în raportul dat publicităţii, o serie de recomandări pentru a preîntâmpina un nou val de extindere a sentimentelor anti-evreieşti. Acestea încep de la lecţiile de istorie predate în şcoli, trec prin educaţia politică şi merg până la o mai atentă supraveghere a fenomenului în interiorul cercurilor imigraţioniste - nu doar în cele de origine islamică ci şi în rândul est-europenilor stabiliţi în Germania, cum ar fi etnicii germani veniţi din fosta Uniune Sovietică. Anti-semitism se manifestă, însă, şi în grupurile de extremă stângă, avertizează autorii raportului, aceştia din urmă recomandând o participare a serviciilor secrete şi a poliţiei în combaterea fenomenului la nivel federal. Parlamentul de la Berlin pare a fi întru totul de acord cu propunerile comisiei, vicepreşedintele Bundestagului (camera inferioară a Legislativului federal), social-democratul Wolfgang Thierse, propunând ca o analiză de asemenea anvergură să devină o practică uzuală, repetată la fiecare ciclu electoral.

Autor: Bettina Marx / cş
Redactor: Robert Schwartz