1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Antisemitismul, Europa şi creştin-democraţia germană

Petre Iancu4 noiembrie 2003
https://p.dw.com/p/B1mt

Deşi masiv criticat şi condamnat pentru declaraţiile lui antievreieşti, deputatul Martin Hohmann rămîne deocamdată din păcate membru al grupului creştin-democrat al Bundestagului german.

In mod cu totul straniu, conţinutul antisemit al deraierilor publice ale lui Hohmann dintr-un discurs rostit de deputatul creştin-democrat la 3 octombrie au devenit notorii abia la finele săptămînii trecute. Spre a celebra reunificarea germană, Hohmann inventase o vină colectivă evreilor pentru crimele revoluţiei bolşevice din 1917. Potrivit cuvîntării lui, ar fi "legitim să se califice evreii ca popor de făptaşi".

Noţiunea de "Volk der Taeter", în traducere literală "popor de făptaşi", în sensul de naţiune a criminalilor este o sintagmă utilizată în istoriografia Holocaustului în legătură cu exterminarea sistematică a evreilor europeni de către germani, în numele germanilor. Hohmann afirmase că un mare număr de evrei ar fi făcut parte din conducerea bolşevică şi din plutoanele de execuţie cechiste, şi că prin urmare li s-ar putea chipurile aplica acelaşi calificativ ca şi germanilor pentru crimele naziste.

Hohmann "uitase" fireşte să remarce faptul că, faţă de ansamblul poporului evreu, comuniştii de origine iudaică au reprezentat un procentaj infim. Că şi mai puţini dintre reprezentanţii acestui redus segment evreiesc comiseseră efectiv crime. Şi că aceste fărădelegi comuniste, ce-i drept abominabile, n-avuseseră, în ciuda atrocităţii şi dimensiunii lor, proporţiile şi caracterul unic şi incomparabil al genocidului comis de nazişti. In schimb, pentru a minimaliza Holocaustul, Hohmann resuscitase vechiul mit antisemit, potrivit căruia s-ar putea pune pasămite semn de egalitate între comunişti şi evrei.

De îndată ce scandalosul atac antisemit al lui Hohmann a început să aibă un ecou larg, datorită lecturii discursului în Internet, de către o americancă revoltată, care s-a adresat apoi unui post de radio german, s- au înregistrat prompt luări de poziţie critice. Consternarea şi indignarea n-au marcat doar reacţia Consiliului Central al Evreilor din Germania, ci şi atitudinea clasei politice germane. Partidul social-democrat şi Consiliul Central al Evreilor au solicitat excluderea lui Hohmann din grupul parlamentar creştin-democrat. Ecologiştii au cerut ca Hohmann să renunţe la mandatul său parlamentar. La Moscova, liderul Congresului Evreiesc din Rusia a subliniat că "Hohmann nu pare să fi înţeles nimic nici din istoria Rusiei, nici din cea a evreilor". Un cetăţean din Bonn a depus o plîngere în justiţie împotriva deputatului de Hessa, iar procuratura din oraşul Fulda a declanşat o anchetă penală.

Deocamdată, Hohmann se bucură încă de imunitate parlamentară, nu însă şi de o protecţie nelimitată din partea colegilor săi de partid. Luni, conducerea Uniunii Creştin-Democrate s-a ocupat de scandalul provocat de Hohmann, condamnînd clar şi fără echivoc deraierea lui antisemită, pe care liderii partidului au calificat-o drept insuportabilă. "Afirmaţiile lui Hohmann", a subliniat textual şefa partidului creştin-democrat, Angela Merkel, "se află în contradicţie faţă de concepţiile fundamentale ale Uniunii Creştin-Democrate. Intreaga conducerea federală a partidului a criticat în mod expres această cuvîntare. Plecăm de la premisa şi sperăm că asemenea manifestări nu se vor mai repeta. Neconcordanţa acestor afirmaţii cu convingerile fundamentale ale Uniunii Creştin-Democrate au fost exprimate clar şi fără echivoc de toate părţile, şi cred că acest lucru lansează un semnal important", a precizat Angela Merkel.

In reacţie la condamnarea lui generală, Hohmann a ezitat un timp, după care şi-a cerut iertare, s-a distanţat de afirmaţiile lui de la 3 octombrie, acceptînd aparent şi criticile din partea conducerii propriului său partid. Intre timp, Uniunea Creştin-Democrată i-a retras lui Hohmann funcţia de membru al Comisiei de politică internă, în cadrul căreia, culmea, deputatul fusese însărcinat să raporteze cum se transpune legea vizînd despăgubirea victimelor muncii silnice ordonate de nazişti.

Neclarificată rămîne desigur întrebarea cu totul alarmantă, cum e oare posibil ca şeful forţelor speciale ale armatei federale, Reinhard Guenzel, să elogieze alocuţiunea antisemită rostita de deputatul crestin-democrat? Şi de ce discursul lui Hohmann de la 3 octombrie n-a suscitat indignarea şi revolta celor care, fiind de faţă, au ascultat această cuvîntare? Să fi dormit oare întreg auditoriul? Ori au poate dreptate cei care, nu doar la Washington şi la Ierusalim, susţin că antisemitismul european a luat asemenea proporţii, încît a desensibilizat largi segmente ale populaţiei chiar faţă de cele mai grosolane şi virulente ieşiri antievreieşti.