Anii de teroare ai dictaturii, fotbalul, tangoul şi psihanaliza

Pe tot parcursul anului au avut loc evenimente culturale legate de Argentina, ţara latino-americană care se află anul acesta în centrul atenţiei la Frankfurt. Editurile germane au publicat numeroase volume cu traducerile celor mai recente opere ale scriitorilor argentinieni. În diferite oraşe germane au loc expoziţii consacrate literaturii argentiniene, iar de câteva zile încoace paginile de foileton ale marilor ziare germane abundă de articole dedicate ţării lui Borges.

Pe lângă celebrii Jorge Luis Borges, Julio Cortázar, Adolfo Bioy Casares, Manuel Puig sau Ernesto Sabato, Argentina dispune de o tânără generaţie de foarte talentaţi prozatori şi eseişti, care tematizează cu precădere perioada dictaturii şi consecinţele acesteia asupra actualei societăţi argentiniene. Ororile regimului militar au marcat într-atât Argentina, încât şi astăzi copiii celor ucişi, dispăruţi sau forţaţi să ia calea exilului între anii 1976 şi 1983 sunt preocupaţi de acest subiect, de căutarea adevărului.

Peste 30.000 de oameni au dispărut fără urmă în acei ani, în mare parte intelectuali, scriitori. Acestora le-a fost consacrat, la târgul din Frankfurt, un spaţiu aparte şi o antologie. Semnificative sunt portretele a opt autori care au dispărut în camerele de tortură ale armatei. Unul dintre aceştia este Rodolfo Walsh, răpit şi asasiant în martie 1977 pentru că îndrăznise să critice deschis regimul de teroare de la Buenos Aires. Diana Guerrero, profesor de literatură la universitatea din capitala argeniană, a plătit şi ea cu viaţa pentru angajmentul ei social şi politic manifestat prin artă. Cât de feroce şi acribice erau metodele regimului dictatorial din acei ani o atestă şi faptul că după răpirea Dianei Guerrero, împreună cu soţul ei, în iulie 1976, a fost ştearsă orice urmă despre existenţa acestora. Nici măcar o fotografie nu a mai putut fi găsită pentru a o expune în cadrul expoziţiei de la Frankfurt.

Ororile trecutului sunt o temă vie în societatea argentineană actuală. Protestele periodice din Plaza de Mayo ale mamelor şi văduvelor celor dispăruţi şi ucişi în timpul dictaturii fac parte din peisajul capitalei Beunos Aires, iar literatura reflectă exact aceste răni adânci şi încă deschise pe care le-a provocat fostul regim.

La salonul de carte de la Frankfurt, Argentina este reprezentată de 70 de scriitori, între care Laura Alcoba, Osvaldo Bayer şi Félix Bruzzone. Şi pentru ei, trecutul totalitar este o temă esenţială. În volumul "76", Félix Bruzzone adună laolaltă opt povestiri legate printr-un numitor comun: părinţii protagoniştilor sunt cu toţii "desaparecidos" - dispăruţi în temniţele morţii. Laura Alcoba vorbeşte şi ea, în paginile unui roman autobiografic, despre anii grei ai copilăriei, despre arestarea şi dispariţia tatălui, despre teribila teamă de a nu fi răpită şi mama, despre anii exilulului.

Sigur că din textele scriitorilor argenitnieni nu puteau lipsi nici referiri la alte teme care caracterizează, dacă nu Argentina, atunci cu siguranţă metropola Buenos Aires şi pe locuitorii ei, aproximativ 13 milioane la număr (regiunea metropolitană Gran Buenos Aires), numiţi "portenos": fotbalul, psihanaliza şi tangoul. Maradona, Freud şi Gardel, s-ar putea spune, sunt pilonii acestei comunităţi formate din urmaşii imigranţilor europeni. E limpede că şi acesta poate fi, în cele din urmă, un clişeu.

Cum gândesc, ce-i preocupă şi cum scriu tinerii exponeţi ai literaturii argentiniene se poate afla şi citind antologia de texte "Asado verbal", apărută anul acesta la editura Klaus Wagenbach din Berlin.

Autor: Medana Weident
Redactor: Cristian Ştefănescu