1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Moldova

Angela Mutruc: ”Cei care emigrează la maturitate, rămân legați de țară”

Ce greutăţi întâmpină moldovenii sosiţi în Germania şi ce posibilităţi au ei aici? Angela Mutruc, președinta Asociației de prietenie moldo-germană din Berlin, ne oferă răspuns, vorbind şi despre propriul destin

default

Angela Mutruc

DW: Trăiţi în Germania de aproape două decenii. Ce cerințe are ţara gazdă de la un imigrant care vrea să se integreze în societatea germană?

Angela Mutruc: În 1996, când am venit în Republica Federală, procesul de integrare în societatea germană era mult mai complicat decât acum. Legislația referitoare la străini a fost modificată în 2005 și contribuie la o integrare mai eficientă a acestora. S-au simplificat procedurile de obținere a statutului de ședere permanentă în Germania. Necunoașterea limbii germane este o barieră în procesul de integrare pentru toți străinii care vin aici. Cetățenii străini au posibilitatea de a frecventa cursuri gratuite de limba germană. În trecut, am fost nevoiţi să plătim cursurile din buzunarul propriu. Apoi trebuia să aşteptăm șase ani până la obţinerea unui statut de ședere permanentă în Germania. În fiecare an trebuia să prelungim dreptul de ședere, confirmând că avem surse plauzibile de existență - loc de muncă în calitate de student, bursă, proiecte etc. Statul german oferă o ședere permanentă pentru străinii care au obținut un loc de muncă în Germania și au lucrat sau au studiat aici timp de cinci ani. A fost foarte dificil de a găsi un job conform gradului de calificare. În calitate de istoric era practic imposibil. Existau doar câteva profesii, unde șansele de a obține un loc de muncă erau sigure aici – în domeniul medical și IT. De regulă cetățenii germani au prioritate atunci când e vorba de ocuparea unui loc de muncă, iar abia apoi vine rândul cetăţenilor din afara Germaniei şi a UE.

DW: Acum, când cunoașteți limba, sunteți integrată în societatea germană, cu un câștig lunar care vă permite să trăiți decent.Vă simțiți împlinită?

A.M.: Da, desigur, pot spune că sunt împlinită. Cu toate că înca nu am realizat ceea ce mi-am propus. În prezent lucrez într-o organizaţie de consultaţă, în secția adminitrativă. Totodată lucrez de mai mulți ani la teza de doctorat, fiind nevoită deseori să-mi întrerup cercetările din motive familiare și financiare. Dar sper să o finalizez.

DW: Cum s-a integrat fiul dvs. în societate, în sistemul educațional german?

A.M.: Am un fiu, Dragoș, de care sunt foarte mândră. Când am venit în Germania avea 5 ani. Atunci a intrat în clasa întâi. La școală a fost primit foarte bine de către colegi și profesori. Acum, la 25 de ani își încheie studiile de masterat, la chimie. Vorbeşte bine germana și deseori mă ajută la redactarea textelor științifice.

DW: Dragoș Mutruc duce dorul Moldeovei, a bunicilor?

A.M.: Duce dorul de casă, de bunei, de verișori, unde și-a petrecut o parte din copilărie, dar nu aşa ca mine…

DW: Ce vă leagă de Republica Moldova?

A.M.: Amintiri… Eu merg mai des acasă singură. De obicei, la Paștele Blajinilor. Merg la cimitir în Egoreni, raionul Soroca, unde este înmormântat soțul meu. În Moldova mi-au rămas tatăl, sora, nepoții, care îmi lipsesc. Avem și prieteni în Moldova, pe care mă bucur foarte mult să-i revad de fiecare dată. Cei care emigrează la maturitate, rămân legați de țară. Chiar dacă în Germania ai un job bun și ai realizat multe, tot îți lipsește familia și casa în care ai copilărit, prietenii, care au rămas acolo. Pentru copii este mult mai ușor. Ei se acomodează foarte repede și casa lor este acolo unde au crescut. Pentru mine „acasă“ înseamnă în Republica Moldova, pentru fiul meu „acasă” este în Germania.

DW: Ați preluat, după decesul soțului, conducerea Asociației de prietenie moldo-germană înființată de el. Care sunt activitățile de bază ale asociației și cine face parte din ea?

A.M.: Asociația a fost fondată în 2004. Membrii ei sunt moldoveni, stabiliți în Germania, cât și germani. Inițial, scopul asociației era de a promova cultura noastră tradițională în Germania. Începând cu anul 2007 ne-am schimbat profilul și am început să lucrăm la un proiect social și anume susținerea casei de copii cu dizabilități din localitatea Visoca, raionul Soroca, Republica Moldova. Este o asociaţie non-profit. Pentru a susține financiar proiectele sociale din Moldova, organizăm concerte de binefacere, la care invităm tinere talente din Basarabia. Am avut pe scenele din Berlin și din împrejurimi elevii Liceului Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu“ din Chișinău, dansatorii ansamblului „Speranța“ de pe lângă Centrul pentru Copii și Tineret din Chișinău „Artico“ precum şi tineri din Germania.

Împreuna cu teatrul „Licurici“ de la Chișinău am organizat la casa de copii cu dizabilități din Visoca multiple spectacole cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi Zilei Copilului. Cu suportul fabricii de încălțăminte ”Tiras” din Soroca am achiziționat încălțămine de iarnă și de toamnă pentru copii. Cu doi ani în urmă, cu suportul unei organizații din Germania și a Întreprinderii „Cartdidact“ din Chișinău, am mobilat trei clase la școala internat din Visoca. Regretăm mult că această instituție s-a închis. Acum am lansat un nou proiect de susținere a copiilor bolnavi de cancer din Republica Moldova.

DW: Ce activități aveți planificate pentru viitorul apropiat ?

A.M.: Pe 6 noiembrie am participat cu asociația noastră la concursul „Interacțiunea Culturilor“ („Begegnug der Kulturen“) al comunităților culturale și diasporale de la Berlin. La acest concurs, ediția XX-a, au luat parte 14 comunități diasporale din Berlin. Am folosit acest prilej pentru a promova imaginea Republicii Moldova în Germania, participând la acest concurs al treilea an consecutiv. Următorul eveniment este donarea cadourilor de Crăciun pentru copiii bolnavi de cancer din Moldova. În funcție de mijloacele financiare de care dispunem, vrem să organizăm la secția pediatrie oncologică un spectacol al teatrului „Licurici“ pe 4 decembrie 2015, iar pentru fiecare copil vom pregăti câte un dar de Crăciun.

DW: Cum susțineți țara de unde ați plecat?

A.M.: Există două căi prin care încercăm să susținem Republica Moldova. Toate proiectele de până acum am încercat să le realizăm împreună cu membrii asociației şi cu ajutorul companiilor din Republica Moldova. Cadourile de Crăciun le cumpărăm doar de la producătorii autohtoni. O altă cale este promovarea turismului național. Am primit foarte multe materiale de la Agenția Națională de Turism din Republica Moldova pe care le-am distribuit. Dezvoltarea turismului rural ar fi o ramură importantă în dezvoltarea economica a Moldovei.

DW: Ce sfaturi le-ați da basarabenilor care doresc să se integreze în societatea germană?

A.M.: Cei care vor să vină în Germania trebuie să cunoască limba. Cunoașterea limbii este un criteriu important pentru a găsi un job. Un alt aspect important este, că moldovenii au dreptul sa viziteze Germania fără viză (90 zile), dar nu au şi drept la muncă. Am întâlnit moldoveni disperați, care nu au reușit să-și găsească de lucru și nu aveau nici bani să se întoarcă acasă. Doar cetățenii UE au dreptul de a munci în Germania. În ultimii ani au venit foarte mulți conaționali cu pașapoarte românești, care au reușit să-și găsească de lucru.

DW: Ce e util să ştie basarabenii despre germani ca să fie bine primiți în Germania?

A.M.: Poporul german este un popor foarte disciplinat și punctual, ceea ce așteaptă și de la străini.

DW: Acum, când în statul nostru avem o situație economică și politică dificilă vă gândiți că a fost bine să plecaţi?

A.M.: Noi am plecat din Moldova în 1996. Atunci timpurile erau mult mai dificile decât acum. Lucram ca profesoară de istorie în școală și luni de zile nu primeam salariul. Trăiam într-o cameră la cămin plină de mucegai. Produsele alimentare le aduceam de la părinți de la țară. Dintr-o găină făceam de patru ori zeamă. Iar o ciocolată o împărțeam în mai multe bucăți, pentru a-i putea da copilului câteva zile la rând. Trist, foarte trist a fost…

Când am ajuns în Germania am avut impresia ca am ajuns în paradis. Am decis să rămânem aici, conștientizând faptul că nu va fi deloc ușor. Am renunțat la cariera științifică și profesională și ani de zile am practicat joburi necalificate. Am realizat ceva în primul rând pentru copiii noștri. Aceasta este tragedia generației noastre…

În toți acești ani s-au schimbat foarte multe și în Republica Moldova. Societatea s-a europenizat. Foarte mulți colegi și prieteni au realizat și în țară mult.

DW: V-ați întoarce în R. Moldova?

A.M.: Până acum doi ani nu aș fi exclus că voi reveni cândva înapoi, dar acum am probleme de sănătate. Medicina în Germania este la un nivel foarte înalt. Acest motiv mă face să cred că voi rămâne aici. Dar în viață niciodată nu știi ce te așteaptă, de aceea nu este exclus vreodată să-mi schimb opinia.