Angela Merkel şi relaţiile germano-americane

Atitudinea preşedintelui american George Bush junior faţă de cancelara germană Angela Merkel este vădit alta decît cea pe care Seful Casei Albe o manifestase faţă de Gerhard Schröder.Deja după prima întrevedere , George Bush a elogiat farmecul, inteligenţa şi spiritul liber cugetător al Angelei Merkel .Si de astă dată, clarviziunea şi francheţea discursului cancelarei germane au fost apreciate de gazda americană.La rîndul ei, şefa guvernului de la Berlin s-a referit la caracterul amical, cordial al relaţiilor instituite.Ele se deosebesc în mod plăcut de disensiunile care au însoţit de multe ori dialogul germano - american cît timp Schröder s-a aflat la conducerea guvernului federal.

Armonia care domneşte la ora actuală între cele două părţi nu se datorează neapărat unei simpatii sau empatii personale cît conştiinţei faptului că Statele Unite au nevoie de Germania în Europa în aceeaşi măsură în care Republica Federală are nevoie de America. La aceasta se adaugă şi un element conjectural: Statele Unite, unica superputere mondială, şi-a atins propriile limite în Irak. Dacă se intenţionează o soluţionare a dosarului nuclear iranian pe cale paşnică, Statele Unite au nevoie de Germania în aceeaşi măsură în care au nevoie de India, China sau Rusia.In situaţia dată, un război împotriva Iranului la care să participe coaliţia unor state, de felul celeia formată în campania din Irak, nu mai constituie o opţiune. De aceea, Angelei Merkel îi va fi mai la îndemînă să lase morile diplomaţiei să macine bobul tare al acestui conflict chiar dacă ele se învîrt mai încet. Din perspectivă geostrategică, Germania poate fi cel puţin la fel de interesată ca Statele Unite în existenţa unui Iran fără arme nucleare.

Faptul că Angela Merkel continuă să cultive bunele relaţii cu Rusia o face şi mai interesantă în ochii preşedintelui Bush .Germania se află într-o poziţie intermediară, dar ea nu este un mediator.La Washington, Angela Merkel şi-a comunicat intenţia de a se angaja şi în încheierea cu succes a negocierilor summitului Euro – Latino - American privind comerţul mondial, un angajament care este şi în interesul Americii cu atît mai mult cu cît preşedintele Bush nu se bucură de prea mare simpatie în rîndul liderilor populişti de stînga aflaţi la conducerea unor state din America de Sud.

In pofida ambianţei foarte cordiale, a simpatiei între cei doi parteneri de dialog, atitudinea Angelei Merkel faţă de gazdele americane rămîne suverană .Germania nu mai este un „pitic politic „ pe scena internaţională. Cuvîntul ei are pondere iar tradiţia soluţionării multilaterale a conflictelor prin intermediul organizaţiilor internaţionale pare a avea parte de o conjunctură favorabilă acum şi la Casa Albă.

Faptul că Angela Merkel se bucură de prestanţă şi încredere din partea preşedintelui George Bush junior nu poate fi decît în folosul relaţiilor germano - americane şi al relaţiilor internaţionale. Iar alocuţiunea pe care şefa guvernului german o rosteşte alături de preşedintele Bush şi de secretarul american Kofi Annan cu prilejul centenarului Comitetului Evreiesc American demonstrează că Germania este la înălţimea răspunderii sale istorice şi că pe scena politică internaţională ea se bucură de respectul cuvenit.