Amigdalita, o boală comună în rândul copiilor

Majoritatea oamenilor au suferit, cel puţin o data, de amigdale inflamate, de dureri în gât şi dificultăţi de înghiţire, cauzate de amigdalită. Copiii sunt mai sensibili la această boală, care se desfăşoară, de obicei, fără complicaţii. Cu toate acestea, este o problemă dacă amigdalele sunt frecvent iritate, sau dacă inflamarea nu dispare niciodată complet.

Amigdalele sunt mase de ţesut limfatic, situate deasupra şi în spatele limbii, de o parte şi de alta a gâtului. Rolul lor principal este oarecum asemănător celui de control de frontieră. Matthias Lohaus, membru al Asociaţiei Germane a medicilor ORL explică: "Tot ceea ce intră în corp prin respiraţie trebuie sa treacă de acest ţesut. Microbii din afara organismului sunt identificaţi şi atacaţi aici".

Amigdalita se poate răspândi la toate ţesuturile limfoide. Cel mai adesea sunt afectate, însă, cele două amigdale palatine, situate pe fiecare parte a gâtului şi amigdalele faringiene, cunoscute şi sub numele de polipi nazali, care sunt situate în partea de sus a gâtului, în spatele nasului.

Principalele cauze ale amigdalitei sunt cele virale sau bacteriene, cum ar fi virusul gripal sau streptococul. Bacteria cel mai des implicată în producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A, care produce, de asemenea, şi angina streptococică. În momentul inhalarii, viruşii sau bacteriile se aşează pe membrana mucoasă a gâtului, iar după aproximativ o zi încep să se înmulţească. Acesta este momentul în care organismul începe să lupte împotriva lor, apar primele simptome: amigdale inflamate, dificultate severă la înghiţit şi febră.

Un factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoană infectată. Boala se răspândeşte foarte repede la grupurile de copii, în grădiniţe sau în şcoli. Picături contagioase ce conţin agenţi patogeni ajung în aer în momentul în care o persoană infectată respiră, strănută sau tuşeşte. Infecţia poate apărea după inspirarea aerului infectat sau în cazul în care agenţii patogeni ajung pe piele sau pe obiecte care vin în legătură directă cu gura, ochii sau nasul.

"Cel mai important este să nu lăsăm microbii să se aseze pe ţesut, ci să îi înlăturăm", spune Elke Jäger-Roman, medic pediatru în cadrul Asociaţiei Profesionale Germane a medicilor pentru copii şi tineri. "Dacă apare o durere în gât, este indicată o gargară în cel mai scurt timp posibil". Apa este suficientă, însă ceaiul de muşeţel sau de salvie sunt de asemenea indicate. Copiii sunt pacienţi dificili, "ei tind să nu recunoască rapid simptomele şi nu pot face gargară până în jurul vârstei de patru ani", spune Jäger-Roman.

În cazul unei amigdalite de tip viral nu există medicaţie specifică. Se pot prescrie medicamente împotriva durerii, sau unele care să reducă febra. Un tratament cu antibiotice este de obicei recomandat pentru infecţia bacteriană.

Antibioticele sunt folosite în general pentru a preveni complicaţiile cauzate de bacteriile streptococ, ca febra reumatică sau inflamaţia rinichilor.

Uneori amigdalele sunt îndepărtate chirurgical, printr-un procedeu denumit amigdalectomie. Cu toate că în trecut operaţia era destul de frecventă, în ultimii ani medicii au devenit mai conservatori. Se recurge la amigdalectomie numai când este imperativ necesar, atunci când un pacient are amigdalită de patru sau de cinci ori într-un an. Este recomandată operaţia şi atunci când amigdalele rămân inflamate, făcând dificilă înghiţirea, în special pentru copii. Chiar şi în acest caz, medicii încearcă să salveze o parte din amigdale, pentru a le păstra în acest fel funcţia importantă de apărare.

Autor: Alina Mitroescu
Redactor: Robert Schwartz