1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

America-i mai dă o şansă

Rezultatul scrutinului prezidenţial american e principala temă a editorialiştilor occidentali...

Preşedintele şi vicepreşedintele SUA, Obama şi Biden cu soţiile

Preşedintele şi vicepreşedintele SUA, Obama şi Biden cu soţiile

America-i mai dă o şansă

Cu poza unui Obama fericit, afişând aerul vag poznaş al copilului neastâmpărat care, hait, a făcut-o şi pe asta, în timp ce-l îmbrăţişează din spate o soţie zâmbind iubitoare şi satisfăcută se deschide ediţia de joi a ziarului berlinez Die Welt. Cotidianul conservator explică şi de ce SUA i-au mai dat „şi-a doua şansă lui Obama”. Pentru că „partidul său reprezintă mai bine diversitatea ţării”.

Cât despre misiunea sa de acum încolo, asupra ei mai toţi comentatorii apuseni sunt de acord. „Obama trebuie să le vină în întâmpinare republicanilor, pentru a condiţiona relansarea economică a ţării”, după cum se exprimă Die Welt.

La stânga spectrului politic, Süddeutsche Zeitung îşi anunţă cititorii, cu litere de-o şchiopă, că „Obama trebuie acum să reconcilieze America” dacă doreşte să-şi realizeze principalele obiective. Dar, dată fiind profunzimea clivajului unei societăţi care pare pe punctul de a se deda luptei de clasă, cotidianul din München nu crede câtuşi de puţin că împăcarea ar fi posibilă.

La dreapta spectrului politic, Frankfurter Allgemeine Zeitung se arată convins că Obama „vrea să depăşească scindarea Americii”.  Ziarul subliniază din capul locului că, din unghiul republicanilor, realegerea sa în funcţia supremă „nu constituie un mandat pentru sporirea taxelor”.  În plus, alcătuirea forului legislativ a rămas identică. Senatul continuă să fie în mâna democraţilor iar Camera Reprezentanţilor, camera inferioară a Congresului ,să fie controlată de opoziţia de dreapta, republicană.

„America are puterea de a se reînnoi”, crede editorialistul ziarului din Frankfurt, potrivit căruia „lui Obama i-a reuşit  ceea ce folclorul electoral spunea că este imposibil: realegerea în funcţia supremă într-o epocă de şomaj ridicat”.

Ziarul concede că „victoria sa n-a mai fost, ce-i drept, la fel de grandioasă ca acum patru ani”, când  îi sufla în ceafă „respiraţia istoriei”. Dar succesul său, „datorat unei maşinării de campanie electorală funcţionând la turaţii maxime a fost totuşi convingător”.

Dar ce-ar putea face el de acum încolo?  Ziarul trimite la polarizarea societăţii americane, la forţele puternice mizând pe blocadă, la bomba cu ceas a datoriei bugetare, care, odată explodată, ar pune capăt unor reduceri fiscale şi ar plonja America şi lumea în recesiune.

Amintind că în noaptea victoriei Obama a promis reconcilierea,  cotidianul german notează că preşedintele nici n-are de ales. „Că n-ajunge să invoci unitatea ţării cu vorbe frumoase” ci eşti obligat, ca şef al statului, să te cobori în valea „treburilor politice cotidiene”. La rândul ei, opoziţia trebuie să-şi recunoască înfrângerea.

Ziarul le recomandă actorilor politici americani urgenta împăcare, reliefând ce sarcini enorme are de rezolvat America într-o vreme „în care Iranul  îşi perpetuează programul nuclear, iar ascensiunea Chinei comuniste reprezintă, strategic, evoluţia cea mai plină de consecinţe la care SUA vor trebui să găsească o replică înţeleaptă.

În ce-o priveşte, lumea nu va avea bunul simţ de a-l lăsa în pace pe Obama, mai prevede ziarul din Frankfurt subliniind că din partea preşedintelui american „se aşteaptă mai mult decât o retorică briliantă”.

În fine, Frankfureter Allgemeine arată înţelegere pentru pesimismul unora dintre americani, după încercările prin care a trecut şi trece lumea nouă. Dar ziarul îşi exprimă speranţa în vitalitatea şi potenţialul unei ţări „a cărei poziţie pe glob continuă să fie fără egal şi care s-a schimbat în interior dramatic. Obama a profitat de această schimbare. Mai mult decât oriunde, în America oamenii îşi pun nădejdile în preşedintele lor. Care nu e un mesia, ci un cetăţean chemat să transforme viziuni şi principii în politică. Va mai avea la dispoziţie patru ani s-o facă”.

Pentru Frankfurter Rundschau, ca şi pentru majoritatea covârşitoare a observatorilor germani,  americanii ar fi făcut „o alegere bună”, în special pentru că Obama ar fi „în stare să contribuie la reconcilierea ţării”. Dar comentatorii subliniază de asemenea că realegerea în funcţie nu şi-a datorat-o câtuşi de puţin succeselor obţinute în primul său mandat ci, mai degrabă, respingerii rivalului său, de către electorat.

Dar cum e cu bilanţul european al politicii lui Obama? Westdeutsche Zeitung îl critică fără menajamente pe proaspăt realesul şef al statului american care este  şi „preşedintele germanilor” devreme ce 90 la sută dintre nemţi l-ar fi ales. Or, „acest Obama nu i-a împiedicat pe capitaliştii de pe Wall Strett să parieze contra monedei euro, şi nici n-o va face de acum încolo. De timpuriu a început să militeze pentru colectivizarea datoriilor (statelor europene falimentare) prin  introducerea de eurobonduri - o revendicare extrem de impopulară în Germania. Iar de Europa nu s-a interesat deloc…”