America şi sudul Asiei

În campania sa electorală, Barack Obama criticase politica de securitate a administraţiei Bush, considerând că acordă prea multă atenţie Irakului şi prea puţină Pakistanului. Din pricina acestei accentuări eronate a provocărilor confruntând SUA în domeniul securităţii s-ar fi abătut atenţia de la chestiunea reală şi s-ar fi dat talibanilor şi reţelei teroriste al Quaida şansa de a se reorganiza şi întări în Pakistan.

Odată instalat la Casa Albă, Obama a ordonat retragerea de trupe din Irak şi dislocarea mai multor efective în Afganistan.

Se ştie de mult că extremiştii islamici instalaţi de partea pakistaneză a frontierei afgane se infiltrează uneori în Afganistan, unde comit atentate, destabilizând întreaga regiune. „Noua strategie americană ţine cont de toate acestea şi va urmări un ţel clar”, a declarat Hillary Clinton membrilor Comisiei de politică externă a Camerei Reprezentanţilor din Washington. „Obiectivul nostru”, a spus ea „este scindarea al Quaidei, dizolvarea şi înfrângerea ei precum şi blocarea oricăror eventuale căi de retragere în Afganistan a membrilor reţelei teroriste”.

E firesc ca atenţia generală să se îndrepte asupra Pakistanului. Fiindcă, potrivit preşedintelui „Centrului pentru o Nouă Securitate Americană”, John Nagel, „Afganistanul e un caz dificil, dar ştim ce trebuie făcut în această ţară, în care dispunem de un spaţiu de manevră suficient. E mult mai greu să operăm în Pakistan, o ţară mândră şi suverană, dotată cu structuri stabile, care nu sunt însă potrivite să facă faţă ameninţărilor confruntând acest stat”.

Problema, potrivit lui, rezidă în faptul că armata pakistaneză îi poate alunga pe talibani dintr-o regiune sau alta, dar nu e în stare să menţină sub control teritoriul cucerit, ori să construiască în mod durabil infrastructura de care zona cu pricina are nevoie. Ca atare, militarii pakistanezi vor trebui instruiţi să-i combată pe talibani şi pe terorişti. Ceea ce însă constituie un proces deopotrivă laborios şi de durată.

„Incapacitatea de a se impune în faţa extremiştilor a determinat guvernul pakistanez să adopte poziţii împăciuitoriste, între altele în valea Swat, unde conducerea de la Islamabad a încheiat un pact cu islamiştii şi i-a autorizat pe talibani să introducă legislaţia islamică Şaria”, a afirmat la rândul ei Lisa Curtis, de la Heritage Foundation.

O problemă suplimentară o constituie concepţia Islamabadului, potrivit căreia principala primejdie la adresa statului pakistanez ar reprezenta-o India şi nu teroriştii. La toate acestea se adaugă faptul că Pakistanul dispune de un arsenal nuclear. Deşi Obama s-a declarat sigur că acest arsenal nu va încăpea pe mâna teroriştilor, unii experţi nu-şi ascund temerile.

Alarmat e şi preşedintele. Obama s-a arătat mai puţin îngrijorat „de posibilitatea ca talibanii să preia puterea în Pakistan, cât de fragilitatea guvernului civil şi de incapacitatea autorităţilor de a asigura cetăţenilor servicii de bază, precum funcţionarea sistemului sanitar, a şcolilor şi a justiţiei”.

Or, îndreptarea greşelilor trecutului va cere timp îndelungat. Întâlnirile la vârf de la Washington nu-şi propun să rezolve instantaneu toate problemele. Ci doar să deschidă ori să menţină deschise liniile de comunicaţii dintre celei 3 ţări.

Autor: Christina Bergmann/Petre M. Iancu

Redactor: Robert Schwartz