1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Alo? Cine? Reţeaua de socializare?

Facebook, MySpace, Xing... Lista reţelelor sociale începe, doar, cu aceste trei nume. De câţiva ani de zile, comunităţile online au devenit un mod de viaţă. Ce stă în spatele lor? Cum funcţionează? Din ce se finanţează?

default

Sute de milioane de useri îşi fac veacul pe internet în aşa numitele reţele de socializare. Cele mai accesate platforme de acest gen sunt, în anul de graţie 2010, Facebook, MySpace, LinkedIn şi Xing. Principiul de funcţionare este cam acelaşi pentru fiecare: un cont de membru care, prin diverse filtre, îţi permite să te interconectezi cu alţi membri. Contul constă, de fapt, în informaţiile personale ale membrului şi formează profilul acestuia. Statutul de membru este, financiar vorbind, gratuit. Plata se face la alt nivel. Profilul include numele utilizatorului, adresa lui de mail, data naşterii; o fotografie nu este obligatorie dar ţine de etichetă să nu te ascunzi în dosul unui şablon. Şi tot de etichetă ţine să laşi lumea să îţi cunoască pasiunile, şcolile absolvite, locurile de muncă. Pentru a fi relevant în reţelele LinkedIn sau Xing e de bon-ton să îţi pui la vedere şi un cv. De fapt, cele două se prezintă a fi portaluri pentru contacte de afaceri.

Selecţia vizibilităţii datelor stă la îndemâna utilizatorului. Acesta poate alege care dintre informaţiile personale sunt accesibile oricui şi care doar acelor utilizatori consideraţi - să zicem aşa - "siguri".

Odată încheiată această etapă începe operaţiunea de "networking". Intercorelarea se face căutând rude, prieteni sau cunoscuţi în baza de date a reţelei - sau invitându-i. Facebook permite căutarea membrilor din propria agendă de mail - în cazul în care utilizatorul este dispus să ofere celor de la Facebook parola propriei cutii poştale electronice. Facebook vine cu propriile sugestii de extindere a reţelei personale de cunoscuţi, aducând sugestii din rândul "prietenilor prietenilor".

Totul a pornit, în februarie 2004, de la o reţea internă de socializare studenţească, pusă la cale de un anume Mark Zuckerberg, la Harvard. Platformei i s-au alăturat noi şi noi membri. În iulie, anul acesta, Facebook a depăşit pragul de 500 de milioane de utilizatori. MySpace a fost, până prin 2008, liderul cantitativ al reţelelor de socializare; între timp, s-a impus mai degrabă calitativ, ca o platformă de nişă adresată artiştilor şi muzicienilor. Există şi versiuni regionale evoluând cu mai mult sau mai puţin succes - Bebo în Marea Britanie, Vkontakte în Rusia, StudiVZ în mediile academice germane, Colegi.ro în România.

Şi, totuşi, cum s-a ajuns ca Facebook să-şi pregătească intrarea pe bursă, în 2011 - estimându-şi valoarea de piaţă la 15 miliarde de dolari? Graţie publicităţii. O publicitate filtrată în funcţie de informaţiile postate în profilul fiecărui utilizator. Profesia, hobby-ul, starea civilă, filmele preferate, paginile de web către care userul postează mai frecvent linkuri sunt doar câteva dintre criteriile luate în calcul de roboţii invizibil din dosul atractivei interfeţe a platformei de socializare. Ceea ce nu se ştie este cât de departe ajung aceste informaţii personale oferite cadou platformelor online. Şi cui îi sunt de folos.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz