1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

"Nu am văzut niciodată atâta presă controlată politic"

3 mai 2017

În ultimii ani, Republica Moldova nu a avansat în ceea ce privește libertatea presei. Aceasta o confirmă și clasamentul libertății mass-media publicat de organizația "Reporteri fără frontiere".

https://p.dw.com/p/2cGqu
Alina Radu
Alina Radu: ”Noi venim la redacție nu ca să facem jurnalism.”Imagine: zdg.md

În clasamentul efectuat de organizația ”Reporteri fără frontiere” se arată că Moldova se află pe locul 80 din 180, coborând cu patru poziții față de anul trecut și poziționându-se între Benin (78) și Tanzania (83). De Ziua Libertății Presei, (3 mai), DW a realizat un interviu cu Alina Radu, directorul publicației de investigație „Ziarului de Gardă”, unul dintre puținele ziare independente de la Chișinău.

DW: Din ce cauză indicele libertății mass-media din R. Moldova scade? Care este situația actuală în presa de la Chișinău?

Alina Radu: Pe de o parte autoritățile declară că s-au asociat cu UE și merg pe calea implementării unor standarde europene, dar accesul la informație și situația presei în general devin tot mai complicate. Deci, dacă luăm orice capitol - financiar, distribuția presei, publicitatea, accesul la informație - la toate aceste capitole situația s-a înrăutățit. În afară de aceasta, toate încercările noastre de la „Ziarul de Gardă”, dar și a ONG-urilor de media de a discuta cu autoritățile pentru a îmbunătăți situația sunt respinse. Nu există un răspuns ferm din partea acestora că ar fi interesați să discute despre situația presei și să contribuie la ameliorarea acesteia. 

La moment, presa independentă nu cere suport financiar de la Guvern, ba mai mult, instituțiile independente de presă aduc bani în R. Moldova, creează locuri de muncă, oferă informații de înaltă calitate. Pe lângă asta, atât „Ziarul de Gardă” și alte grupuri de presă plătesc taxe la stat. Deci, statul doar are de beneficiat și ar trebui să creeze niște condiții și să ne încurajeze să ne dezvoltăm. Dimpotrivă avem foarte multe piedici, foarte multe dificultăți. Dacă vorbim de varianta tipărită, „Poșta Moldovei” este singurul distribuitor național de ziare și este controlată politic. Instituția nu a răspuns tentativelor de dialog cu Asociației Presei Independente și cu jurnaliștii liberi. Nu este interesată să distribuie calitativ ziarul, chiar dacă își ia 40% din costul unui ziar pentru distribuție.

Piața publicitară este sub control politic. Poate să vă spună oricine. Toată publicitatea care vine din străinătate în R. Moldova trece prin câțiva distribuitori de publicitate, care sunt sub control politic și nu ajunge nimic la „Ziarul de Gardă”, care este o instituție independentă.

Dacă luăm accesul la informație: Noi lucrăm cu informație serioasă, despre averi, venituri, interese. Aceste informații, potrivit legii, trebuie să fie publice. Dacă ne referim la averile și interesele demnitarilor de stat, atunci declarațiile de avere pentru anul trecut au fost făcute publice abia acum, cu întârziere cu mai mult de jumătate de an. Până atunci a fost practic imposibil să afli care au fost averile nedeclarate sau conflictele de interese din care ar rezulta spălările de bani. Pentru informațiile cu privire la businessurile în care pot fi implicați și miniștri, și deputați, și alți demnitari publici, trebuie să plătim mii de lei la Camera Înregistrării de Stat. Sunt taxe destul de mari și sunt taxe care nu se discută, doar se execută. Mai mult decât atât, acestea au fost dublate în 2016 fără nici o explicație, în mod special pentru jurnaliști. La Cadastru pentru informații privind proprietățile demnitarilor iarăși ni se cer taxe și trebuie să plătim mulți bani și asta în condițiile în care R. Moldova este unul dintre cele mai corupte state din zonă, din Europa. Astfel, consider că în această situație, Guvernul ar trebui să fie interesat să ofere niște facilități oricărei entități care ajută la transparentizare, la combaterea corupției.

Noi venim la redacție nu ca să facem jurnalism, ci venim să luptăm cu o nouă provocare, să scriem scrisori la autorități pentru că ei nu vor să răspundă la telefoane sau nu vor să facă informația publică pe paginile web, să ne apărăm în instanțe pentru că unii demnitari ne acționează în judecată, să ne ferim de alte atacuri. De exemplu, anul acesta ne-au și clonat pagina. Niște persoane obscure care sunt legate cumva de autorități. Am depus cerere la poliție. Poliția nu a făcut nimic. În fiecare zi apar provocări, diferite pietre de încercare de care trebuie să ne apărăm. Jurnalismul de investigație din R. Moldova e un fel de  cursă lungă cu obstacole și îți pare că mai ai trei obstacole și vei termina această cursă, dar ele apar tot mai multe și mai multe.

DW: Dacă facem o comparație cu anii precedenți, observăm că situația arată ca în perioada lui Voronin, sau totuși asistăm la o schimbare?

A.R.: „Ziarul de Gardă” a fost lansat în 2004, în plin regim Voronin și desigur că era foarte complicat atunci. Nu aveam acces la baze de date și nici nu puteam vorbi despre acces, dar era într-un fel o stabilitate clară. Știam că nu aveam acces și acestea sunt instrumentele prin care trebuie să luptăm. Chiar și atunci începusem un dialog lung cu autoritățile pentru a avea acces la declarațiile de venit, averi și interese. Și atunci țin minte că le primeam prin e-mail o dată pe an. Anul acesta nu le-am mai putut primi opt luni pentru că, pe de o parte, autoritățile au zis că le-au transferat la Agenția Națională pentru Integritate, iar pe de alta, agenția zicea că nu e pus sistemul electronic la punct și nu le pot face publice. Deci, chiar și pe vremea guvernării comuniste a lui Voronin le-am fi obținut mai repede.

Am continuat acest dialog cu următoarele autorități, care au venit după Guvernul comunist și am obținut prin munca noastră și prin perseverență de luni de zile acces electronic la bazele de date de la Camera Înregistrării de Stat, la Cadastru și la alte baze de date care au fost create la solicitarea noastră și pentru care au fost folosiți bani donați de comunitatea internațională.

De ce considerăm că e un mare pas înapoi acum? Pentru că munca noastră de câțiva ani de a obține acest acces a fost acuma egalată cu zero. Mai ales irită atunci când autoritățile se ascund după lozinca asocierii cu UE, dar fac mai rău decât comuniștii. Comuniștii măcar nu ne luaseră ceea ce am obținut deja, aceștia ne-au luat ceea ce am obținut din 2009 încoace. Acesta e regresul. Pe de o parte se flutură drapelul asocierii cu UE, iar pe de alta se utilizează instrumente mai degradante decât la comuniști.

DW: De ce se insistă pe restricționarea libertății de exprimare și de ce clasa politică vrea să dețină controlul asupra mass-media, având în vedere că deja câțiva politicieni au declarat că dețin companii media?   

A.R.: Frica este vizibilă. Este frica câtorva lideri politici să fie expuși exact așa cum sunt. Libertatea mass-mediei nu aduce altceva decât expunerea situației așa cum este ea. E o regulă ca jurnaliștii să monitorizeze actul guvernării, unde e bine să spună că e bine, iar acolo unde nu e bine să spună că nu e bine. Și atunci de ce s-ar teme un Guvern de monitorizare? Se teme pentru că face ceva despre care nu ar vrea ca cetățenii să afle. Dacă ne uităm pe sondaje, acest Guvern și aceste partide sunt cele mai nepopulare pe care le-a avut R. Moldova în ultimii 10-15 ani. Este evident că au pierdut teren și vor să mențină controlul prin abuz, pentru că alte metode nu mai au - și au ce pierde. Uitați-vă la liderii de partide, la șeful Guvernului, la șeful Parlamentului, ei nu mai fac evenimente publice de presă, în care să iasă deschis și să răspundă la întrebările tuturor jurnaliștilor, inclusiv a  celor incomozi sau a celor de investigație. Practic, cei câțiva lideri care ies la televiziunile afiliate partidului lor, spun lucruri comode, jurnaliștii acolo sunt dresați să întrebe lucruri comode, dar nu se vede să iasă așa cum prevede standardul european.

DW: Cum vedeți evoluția situației mass-media în RM și a jurnalismului de investigație?

A.R.: Chiar dacă suntem în media de douăzeci și ceva de ani, nu am văzut niciodată atâta presă controlată politic. Da, în perioada Voronin existau puține televiziuni, dar asta însemna un număr oarecare de jurnaliști controlați politic. Acum avem mai multă presă ca niciodată, mai multe televiziuni, mai multe portaluri și totodată avem mai multă presă controlată. Este dramatic și periculos să ai atâția jurnaliști deformați. Să admitem că mâine aceste televiziuni nu vor mai putea exista din punct de vedere financiar, ce vor face acești jurnaliști deformați? Ei vor căuta să facă jurnalism deformat în continuare și le va lua o perioadă să se recicleze sau poate nu o vor face niciodată. Dacă analizăm jurnaliștii din perioada lui Voronin care au făcut partizanat politic, o parte din ei nu s-au mai reciclat. Au trecut în expectativă în 2009 când s-a închis acel post de televiziune controlat de comuniști „NIT” și apoi s-au afiliat lui Dodon sau televiziunilor lui Plahotniuc. Deci au căutat să muncească exact așa, sub control politic. Avem mai mulți reporteri controlați politic ca niciodată. Este foarte complicat să te gândești la o soluție pozitivă pentru ei. Sunt tineri și și-au petrecut primii ani de experiență jurnalistică sub control politic, ei nu cunosc altfel de jurnalism. E posibil, dar e nevoie de mult efort.

Simion Ciochină
Simion Ciochină Simion Ciochină este un jurnalist născut în Republica Moldova. Este corespondent DW din 2015.