Alina Mungiu şi recuperarea principiilor în politică

Lista PDL pentru alegerile europarlamentare a devenit prilej de contestaţii mai ales din cauza candidaturii Elenei Băsescu, fiica cea mică a Preşedintelui. Tînăra politiciană nu s-a făcut de rîs prin cluburi de noapte ca Rareş Niculescu, un alt candidat « cu pile », dar nici nu s-a distins prin ceva anume în politica românească. Mai ales după ce primul ministru, Emil Boc, şi-a angajat o nepoată la Guvern, promovarea fiicei Preşedintelui pe lista europenelor a consolidat impresia că în România partidele politice sînt organizaţii vetuste, crisatalizate după modelul reţelelor de tip familial şi clientelar.

În orice caz, a devenit clar pentru toată lumea că PDL nu tratează alegerile europene cu toată seriozitatea şi că, în sinea lor, liderii PDL nu pun mare preţ pe rolul pe care l-ar putea juca deputaţii din România în Parlamentul de la Strasbourg. Ei cred probabil în politica de grup aglutinat, una colectivistă şi anonimă care i-a caracterizat de altfel şi pînă acum.

Presa a făcut mare caz de acest subiect, punînd PDL în mare dificultate. Dacă această campanie negativă ar continua atunci dreapta populară s-ar vedea în situaţia de a pierde alegerile în favoarea social-democraţilor cu atît mai mult cu cît distribuirea mandatelor va fi, de data aceasta, perfect proporţională.

Se pare însă că cineva a avut ideea «salvatoare» ca pe lîngă candidaţii obişnuiţi de partid, pe listă să figureze şi nume sonore din viaţa publică românească ca Monica Macovei, Alina Mungiu şi Traian Ungureanu. Atîta doar că aceştia nu ar avea rolul de a înlocui candidaturile controversate, ci, mai curînd, de a le cauţiona prin prestigiul lor personal.

S-a petrecut însă ceva neaşteptat care a relansat polemica şi a creat o vie emoţie publică. Alina Mungiu a acceptat să candideze, dar cu cîteva condiţii pe care le-a formulat în termeni de principiu: lista partidului să nu cuprindă persoane compromise sau care au profitat în cariera lor de prestigiul unei rude apropiate.

La fel cum, înainte de alegeri Cătălin Avramescu şi-a retras candidatura după ce PDL încheiase o înţelegere la Senat cu PRM-ul, tot aşa, poziţia fermă a Alinei Mugiu a făcut o impresie puternică.

Spre deosebire de alţi candidaţi care nu au curajul să pună condiţii din cauză că singurul lor criteriu este, indiferent de circumstanţe, parvenirea personală, Alina Mungiu a avut tăria să pretindă, în prealabil, respectarea unor principii de integritate.

Cătălin Avramescu şi Alina Mungiu dau speranţa că politica românească mai poate fi reformată. Ei au arătat că ceea ce contează cu adevărat nu sînt vorbele, ci mai ales coincidenţa dintre vorbe şi fapte.

PDL are acum de ales: fie va continua politica servilă şi clientelară de pînă acum, fie va înţelege că o politică serioasă şi europeană pretinde obiectivitate şi criterii acceptate de întreaga societate.