Aliatul măcelar

Dar oare în ce măsură mai contează şi mai poate atrage atenţia încălcarea sistematică a acestor drepturi, dată fiind masacrarea, la fel de sistematică, a populaţiei siriene?

Ultimele băi de sânge comise de oamenii dictatorului de la Damasc precum şi incapacitatea lumii civilizate de a-i frâna lui Bashar el Assad elanul asasin, convingând Rusia să-l abandoneze pe aliatul ei măcelar constituie una din temele de căpătâi ale editorialiştilor occidentali.

Prea puţini europeni deplâng însă, în termeni adecvaţi, impotenţa organizaţiei mondiale. O organizaţie luată ostatic, la New York, de regimul autoritar de la Moscova, ca şi de cel totalitar de la Beijing, ambele cu drept de veto în Consiliul de Securitate ONU şi mare interes în prezervarea la putere a clanului Assad.

În acest context, Süddeutsche Zeitung se mulţumeşte să regrete ceea ce ziarul crede a fi „lipsa unei opţiuni militare“ pentru rezolvarea problemei siriene. În mod cu totul scandalos, ziarul de stânga din München mai afirmă că, în ciuda crimelor lui, tiranul de la Damasc ar continua să fie nu doar o parte a acestei probleme, ci şi o parte a soluţionării ei.

„Copiii morţi acuză, iar în faţa capetelor lor de acuzare nici o naţiune a lumii nu va obţine un verdict de achitare”, exclamă totuşi, revoltat, Braunschweiger Zeitung.

Mai la obiect decât Süddeutsche Zeitung, cotidianul din Braunschweig înfierează fără echivoc „ghemul de interese strategice ale Moscovei” . Or, Rusia apără în continuare Siria, deşi această ţară s-a văzut propulsată „în afara civilizaţiei”, într-un „infern în care domnesc trupele guvernamentale, miliţiile Şabiha, loiale regimului, precum şi răsculaţii”.

În final, conchide acelaşi ziar german, „preţul îl plătesc mereu nevinovaţii, iar în urmă nu rămâne decât mânia şi ruşinea de a trăi într-o lume asistând pasiv la toate aceste crime…”

Hamburger Abendblatt îndrăzneşte să meargă încă şi mai departe şi să-l arate cu degetul pe susţinătorul şi apărătorul asasinului în masă. E vorba, scrie ziarul din Hamburg, „de partenerul nostru economic, Putin”.

Decât să se alăture occidentalilor, preşedintele Rusiei „preferă să se alieze cu regimuri precum cele de la Beijing şi Teheran, care nu s-au dat nici ele în lături să-i masacreze, ca în Siria, pe adepţii mişcărilor pentru democraţie”, mai notează cotidianul hamburghez.

Citim în continuare: „Putin ştie bine că-şi iroseşte, în vest, şi ultimul rest de credibilitate morală. Dar pentru el e esenţial să-i slăbească pe americani şi să -şi edifice un instrument de putere globală, care neutralizează alianţa nordatlantică”.